În România, corupţia este în metastază, răspândită în mod egal în toate straturile puterii, delincvenţii fiind recompensaţi cu funcţii şi bani pentru infracţiuni acoperite de ordonanţe şi legi.

Preşedintele Băsescu nu dă cu barda, ci cu cazmaua. Pentru început, în grădina euroatlantică, inaugurând scutul antirachetă de la Deveselu. Românii au semnat acordul pentru construirea lui în septembrie 2011. Începutul lucrărilor la acest important obiectiv strategic, cel mai important „salt înainte” euroatlantic spre răsărit peste ruinele zidului Berlinului, coincide cu zvonurile tot mai apăsate că retragerea trupelor americane de pe teatrele de război din Orientul Mijlociu s-ar putea face prin România, aducând-o astfel în cătarea rachetelor.

Materializarea acestui proiect subliniază constanţa cu care a urmărit România menţinerea unui parteneriat strategic şi fără echivoc cu Statele Unite. Portretul preşedintelui pregătindu-şi scutul cu cazmaua în mână se potriveşte imaginii de om întreprinzător şi gata de acţiune, mai ales dacă e vorba despre săpat gropi. Stă deocamdată sub scut, semn că se mai poate apăra cu el. Groapa săpată e un avertisment pentru cei care s-ar afla pe partea greşită a cazmalei că preşedintele nu mai are loc de schelete în dulap. În zidul construcţiilor lui politice e gata să bage pe cine-i vine la mână.

După ani de coabitare cu maşinăriile puterii, preşedintele şi-a întors faţa umană către oameni. Se pregăteşte de viaţa de după. Dar zece ani de preşedinţie şi manevre prin culise l-au blazat şi nu prea mai crede în viaţa de apoi. După ce a incendiat portul, nu a mai rămas cu mare lucru, doar cu nişte resturi din care îi e greu să improvizeze o plută. Faţa umană e pentru indecişii care i-ar putea, cel puţin, retrimite fata la Bruxelles că de nepoţică se ocupă el pe Facebook unde o plimbă şi o răsfaţă pentru simpatizanţi