Iurie Leancă s-a întâlnit pentru a doua oară cu Evgheni Şevciuk, acum în localitatea Landshut din Germania. Privim cu ironie amară negocierile cu separatiştii pe care le poartă, de ani de zile, ca într-un ritual al inutilităţii, oamenii politici de la Chişinău.

Toate încercările de până acum au eşuat şi, din păcate, vor eşua şi mai departe, atâta timp cât de la Moscova nu se va da ordinul: „politica noastră se schimbă, vedeţi-vă de ale voastre!“ Însă acest lucru nu se va întâmpla în viitorul previzibil. Ar trebui ca în Rusia să se instaureze un regim democratic, european şi civilizat, iar preşedinte al colosului de la Est să devină o persoană cu viziunea şi convingerile Valeriei Novodvorskaya. Ceea ce este de domeniul fantasticului.

Actualul premier moldovean se află, probabil, în situaţia cea mai ingrată deşi, în fapt, poate oferi transnistrenilor mai mult decât predecesorii săi. Este diplomat de carieră, are obişnuinţa comunicării cu parteneri exigenţi şi experimentaţi, doar că şefii de la Tiraspol sunt nişte interlocutori de o evidentă rea-credinţă, duplicitari, isterici, lipsiţi de autonomia propriilor decizii. Leancă vorbeşte legalist, nu face cu ochiul (adică „ştii şi tu că e un joc…“), e deschis, vrea să mişte lucrurile înainte. E mai greu să-l vezi pe un stadion cu Şevciuk sau împărţind cu el aceeaşi lojă la un concert cu Lara Fabian sau Patricia Kaas.

Leancă mizează mai puţin pe „socializare neconvenţională“, el vrea declaraţii limpezi, angajamente respectate, care să fie urmărite şi monitorizate de presă şi de opinia publică. Spre deosebire însă de predecesorii săi în această postură – inşi aparent mai abili în jocuri de culise, meşteri în a crea un „halo“ special acestor întâlniri –, actualul premier moldovean are, înaintea deciziilor de la Vilnius, câteva oferte concrete pentru transnistreni, şi anume: participarea regiunii de peste Nist