ADEVÃRUL Multi au fost cei care s-au îndoit de sinceritatea si îndârjirea sãtenilor de la Pungesti! Sunt destui cei care îi contextã pe ecologistii alãturati protestatarilor din Bârlad, atunci când acestia au iesit la manfestatii de amploare, împotriva actiunilor Chevron. Existã si multi oficiali care se îndoiesc pânã si de cuvântul si patriotismul preotilor care, din convingere, s-au alãturat celor care nu vor ape otrãvite sau oameni rãpusi de boli din cauza gazelor de sist. Dar când adevãratii specialisti iau cuvântul, lucrurile se schimbã radical! Asa se s-a întâmplat zilele acestea, când, în cel de-al doilea numãr al revistei “Cadente peste timp”, initiatã de Cercul Militar Husi, împreunã cu colaboratorii acestuia, un articol numit “Gazele de sist” a impresionat pur si simplu. Colonelul (r), inginer N.C.B. (nuclear, chimic, biologic), Nicu Sapcã, militar de carierã din “orasul dintre vii”, a scris, pe întelesul cititorilor, un articol în care aratã cât rãu poate produce folosirea fracturãrii hidraulice. Si, cel putin pentru huseni, cuvântul sãu nu poate fi pus la îndoialã! Nicu Sapcã scoate la ivealã detalii care au fost ascunse pânã acum românilor.

“(…) Dar sã revenim un pic asupra principiului tehnologiei obtinerii gazelor de sist pentru a lãmuri ctitorul neavizat în domeniu, care sã-i permitã pozitionarea fatã de astfel de exploatãri printr-un “Da” sau “Nu”. Într-o explicatie grosierã, principiul obtinerii gazelor de sist, spre deosebire de gazele conventionale sunt extrase din roci situate la adâncimi mici, medii si foarte mari, care au porozitãti, permeabilitate redusã sau absentã, mai ales când roca este granitã sau insertionatã cu straturi de argilã. Existã o singurã metodã folositã pânã acum, pe care au practicat-o prima datã americanii. Primele încercãri de exploatare au fost fãcute încã din secolul al XIX-lea, însã exploatarea industrial