Sambata seara am fost sa vad, pentru prima data- dupa ce auzisem multe voci cunoscatoare ca e o piesa interesanta si exceptional jucata de echipa teatrului ,,Maria Filotti’’. In urma cu ceva ani auzisem aceleasi cuvinte de lauda la adresa regizorului Radu Afrim si stiam acum ca nu trebuie ratata o astfel de sansa- rara, de a vedea o piesa regizata de acesta.

Asa ca am purces- plin de entuziasm, la vizionarea piesei Eine Heikle Saches die Seele a dramaturgului bulgar Dimitrie Dinev ( Sufletul. Puncte de veghere), piesa incarcata de tragism- unul de tip balcanic precum filmele maestrului Emir Kusturica, dar jucata din primul minut si pana la ultima scena intr-o nota de umor negru si debordant.

Povestea aduce in fata spectatorului noaptea de trecere dincolo- in lumea cealalta, a decedatului Nikodim si tot ceea ce presupune ritualul de veghere a sufletului- intre doua sensuri, suflet ce-si cauta inca drumul trecerii. Ludicul, supranaturalul, grotescul, toate acestea rezolva problematica subiectului piesei- realizand o analiza ascutita a diversitatii tipologiilor umane. La seara de priveghi participa trei ( fosti! ) colegi ai defunctului, copiii acestuia, o stripteuza si bocitoarea angajata pentru a da o mana de ajutor sufletului lui Nikodim intru ajungerea dincolo. Ceea ce spune Radu Afrim (dincolo de textul lui Dimitrie Dinev ), este ca in viata moartea da ochi cu viata- se intersecteaza si se intalnesc; de cele mai multe ori priveghiul ( traditie, cutuma, obligatie, lege a firii ) devine ( la fel ca in cotidianul binestiut ! ) un spectacol al tristetii, al comicului involuntar- posibil involuntar!, nimic nou in cariera regizorala a lui Afrim.

Metafizica si suprarealismul reprezinta puncte de vedere regizorale greu de intalnit in arealul spectacolelor de teatru din Romania. Trecerea dincolo se face- o face Nikodim, intr-un cadru tragi