2014 va fi anul ”Anul Brâncoveanu”. Avem ocazia să aducem un omagiu cât mai consistent acestui domnitor, care, în mod cert, şi-a lăsat amprenta asupra culturii româneşti. Am fost surprins zilele acestea când am citit pe anumite portaluri de ştiri sau am auzit anumiţi comentatori susţinând că Victor Ponta a făcut o gafă istorică imensă, pentru că a afirmat că domnitorul Constantin Brâncoveanu ”a murit în închisoare”. Tehnic, premierul are oricum dreptate, pentru că Brâncoveanu a murit în închisoare, chiar dacă moartea sa a fost produsă de o execuţie sângeroasă. Problema nu este aceasta. Putem să îl criticăm poate pentru multe pe Ponta, dar chiar nu consider reală ideea că primul-ministru nu ar cunoaşte modul în care a murit domnitorul. Nimeni nu a comentat contextul în care Ponta a făcut respectiva afirmaţie. Primul-ministru a participat la instalarea unei placi memoriale consacrate domnitorului Constantin Brâncoveanu la muzeul Yedikule. Ce înseamnă asta? Un pas uriaş în relaţiile bilaterale. După mai bine de 300 de ani, turcii acceptă omagierea lui Brâncoveanu, un om pe care istoria turcilor îl reţine, în esenţă, ca pe un trădător al Imperiului Otoman. Este vorba de o concesie care poate părea istoricilor avizaţi chiar imposibilă. Într-un astfel de context, Victor Ponta a spus ceea ce se putea spune, cu diplomaţie, fără a irita inutil partea turcă. Se simţea cineva mai bine dacă premierul României îl lua de guler pe cel turc şi îi urla în faţă: ”Voi l-aţi decapitat pe Brâncoveanu!”. Mă îndoiesc că după sute de ani şi mai ales acum, când avem o bună relaţie cu Turcia, era cazul de aşa ceva. Chiar crede vreun om întreg la cap că este util să faci praf relaţii diplomatice serioase pentru evenimente de acum sute de ani, acceptând chiar faptul că ele au fost sângeroase şi dureroase? Să îmi fie cu iertare, dar o astfel de abordare ne-ar ţine într-un război permanent şi pe