Sute de oameni l-au condus astăzi pe ultimul drum pe răposarul universitar Gică Grădinariu, fostul prodecan al Facultăţii de Horticultură. Slujba de înmormîntare a avut loc de la ora 13 la Biserica „Adormirii Maicii Domnului“ din Galata. Membri ai familiei, colegi, prieteni, studenţi, personalităţi importante din mediul academic ieşean, cât şi din administraţia locală au ţinut să îşi depună, alături de o coroană cu flori, un ultim omagiu profesorului ieşean.
VEZI GALERIA FOTO„El este cel viu şi noi cei morţi“
„Vă mulţumesc mult doamnă, dar sunt de la presă, păstraţi-le“. „Lăsaţi, Gicu a fost un om cu inimă mare, generos, şi-ar fi dorit să le luaţi“. Doamna de la intrarea în Biserica „Adormirii Maicii Domnului“ împarte oamenilor lumânări şi vorbe de duh despre profesorul Gică Grădinariu. Rudelor le oferă o îmbrăţişare, studenţilor un zâmbet cald şi celor pe care îi vede cu sprâncenele ridicate câte-o istorisire. „A fost un accident groaznic, i-a cedat inima, era la limita suportabilităţii, el se menaja, nu făcea efort, avea grijă de el.“ În spatele acesteia, două femei care şi-au ascuns chipurile sub batic înaintau spre altar. „E prea multă moarte în familia asta“. Biserica nouă, cu pereţii săi grunţuroşi, dezbrăcaţi încă de chipurile sfinţilor, este plină până la refuz. Rudele, prietenii, colegii şi studenţii profesorului Grădinariu s-au răspândit de la altar până la etaj, în locul corului. Alături de aceştia, o mare de lumânari se scurge de la intrare până în sânul lăcaşului de cult, luând locul soarelui de-afară. Un sobor de 11 preoţi par că păzesc catapeteasma, golită şi ea de icoane. „El este cel viu şi noi suntem cei morţi. Acesta este paradoxul creştinismului. Cu toţii, nu putem să acceptăm că a plecat. El, care era plin de viaţă, care aducea o pată de culoare oriunde se ducea. L-am cunoscut în această biserică, era nepot al părintelui Câ
