Un festival de literatură și traduceri, precum FILIT, de la Iași (fără a mai socoti și editorii), n-ar fi avut nici un haz dacă nu se întîmpla ceva. Eram ahtiat după scandal, după bîrfă, după neprevăzut, în cele patru zile în care am alergat dintr-un colț în celălalt al orașului. Nimic. Organizatorii – moldoveni molcomi, cu cearcănele pînă-n bărbie –, voluntarii (și voluntarele – mamă, ce fete cresc pe la Moldova!) erau numai lapte și miere. Politicienii zîmbeau și-și învățau discursurile pe dinafară. Taximetriștii afișau prețuri urieșești, întru gloria lui Ștefan cel Mare (și sfînt, să ne-nțelegem!), iar chelnerii parcă erau rakeții lui Vântu, îngropați, de vii, în dealurile Moldovei. Totul era vis și armonie, deși cu greu apucam să ne zicem noapte bună.

Trebuia să se întîmple ceva grandios, prea lumina soarele toamnei cortul bunelor, marilor speranțe, prea curgea cafeaua în valuri, prea era proastă mîncarea, spre ciuda gazdelor, care ar fi făcut jihad cu bucătarii și chelnerii. Da' de unde? Oamenii, scriitorii, adică, fiind și ei oameni, se mișcau cu dezinvoltură și erau de o politețe exasperantă. Poate doar cei care au fost la dezbaterea despre scriitori și televiziune să fi mirosit ceva din luptele de culise care s-au dat între regizor și autori, dar n-a transpirat nimic. Precum spun, gazdele îndeplineau orice pretenție, gîdilau orice orgoliu, îndulceau asperitățile și oblojeau suspiciunile.

Noroc cu Ion Mureșan, care n-avea treabă cu protocolul. Au urcat pe podium Cecilia Ștefănescu, Ștefan Agopian și Andrei Kurkov, romancier rus din Ucraina. Dracu' l-a pus pe rus să spună că nu există roman bun fără alcool. Publicul a rîs, ca la o poantă bună, ca la o înfloritură stilistică. Numai Ion a făcut ochii roată și urechile pîlnie. S-a scotocit în desagă și a scos o sticlă de vodcă în care legăna pălincuță de-adevăratelea. S-a îndreptat către scenă cu