În cazul justiției nimic nu e negociabil. Candidații trebuie să arate că au o justiție independentă, nesupusă presiunilor politice și neafectată de corupție.
Justiția este unul din primele domenii în care țările asociate cu Uniunea Europeană trebuie să ajungă să corespundă standardelor UE. Pentru a primi statutul de candidat, după cel de asociat, pe care Moldova îl va primi peste un an, o țară trebuie să corespundă așa-numitelor criterii de la Copenhaga, de la numele capitalei unde acestea au fost stabilite, la o reuniune la vârf UE, în 1993.
Pe lângă funcționarea statului de drept, țările candidate trebuie să își aducă legislația la nivelul celei comunitare, adoptând tot ceea ce se numește „acquis communautaire”, altfel zis: întreaga legislație a UE acumulată de-a lungul deceniilor.
Justiția formează un capitol aparte din cele 35 în care se împart negocierile între o țară candidată și Comisia Europeană de la Bruxelles. „Negocieri” este de altfel, în cazul justiției, impropriu spus, pentru că aici nu se pot obține derogări. Altfel zis, în cazul justiției nimic nu e negociabil.
Candidații trebuie să arate că au o justiție independentă, nesupusă presiunilor politice și neafectată de corupție.
Uniunea Europeană are în față exemplele particulare ale României și Bulgariei, țări intrate în 2007 în UE, dar care și astăzi sînt supuse unei monitorizări permanente a justiției lor. In ultimele rapoarte privind România, Comisia Europeană a constatat o ameliorare a funcționării organismelor care combat înalta corupție în România, însă a denunțat, cel puțin pînă la condamnarea, anul trecut, a fostului premier Adrian Năstase, faptul că pînă la el niciun înalt oficial sau politician nu fusese condamnat. Bulgaria e supusă unor critici similare.
In cazul Bulgariei, raportul pe anul acesta al Comisiei europene
