Cimitirul municipal din Bistriţa a devenit astăzi locul de pelerinaj al celor care cu mai mult sau mai puţin timp în urmă şi-au condus pe ultimul drum tatăl, mama, copilul, fratele, sora sau un prieten. Luminaţia sau ziua Morţilor a dus la aglomerarea zonei din preajma cimitirului, unde traficul se desfăşoară bară la bară încă de dimineaţă.
De cum intri pe poarta cimitirului poţi vedea că oamenii nu au venit pur şi simplu pentru a se scăpa de o obligaţie şi a face un lucru pentru că aşa îl cere tradiţia. Se apleacă şi scurmă pământul de pe mormânt cu degetele, aşează florile şi lumânările după pricepere şi printre două lacrimi îşi povestesc dramele prin care trec.
Maria şi-a pierdut fiica acum un an, iar durerea e încă mult prea vie pentru aceasta. "E numai necaz, jale şi amar. A fost preotul şi mi-a citit. A avut 49 de ani fata mea, şi la rândul ei a avut o fată şi acum e în pământ. Un golan a bătut-o şi a ciufulit-o şi a sărit cu cuţitele la ea. Eu i-am făcut mormântul şi soţul ei nu a pus doi lei. Mi-aş da căsuţa unde stau să mai vină înapoi, dar nu mai vine până-i lumea. Nu da Doamne la nimeni aşa durere, nici la puiul de şarpe, ce mi-a dat Dumnezeu mie", spune cu ochii în lacrimi Maria.
Doamna Mărginean şi-a pierdut soţul anul trecut şi a încercat să-i facă cel mai frumos mormânt celui drag, care acum o priveşte din cer. "E foarte greu fără el, măcar cu aranjarea mormântului ne mai liniştim că atât de tare ne doare. Eu cred că de acolo de sus ne vede, sper să fie aşa", spune femeia.
Părintele paroh Alexandru Vidican consideră că această zi ar trebui să fie mai mult o zi în care apropiaţii să-şi aducă aminte de cei trecuţi la cele veşnice şi mai puţin a-i jeli. "Ziua Morţilor sau Ziua de Luminaţie, aşa cum este numită este o zi de aducere aminte. Pentru noi nu este neapărat o zi a tristeţii pentru că ştim unde pleacă, de 2000 de ani părinţii,
