Feciorul popii Fulga se născuse la o periferie a Chişinăului, într-o zi de 2 noiembrie, pe vremea urgisită a Primului Război Mondial. Pe mamă a pierdut-o înainte de a apuca să-i memoreze chipul, iar slujitorul altarului i s-a fixat în minte „gîrbov şi obosit“, dus dintre cei vii pe cînd băiatul mai purta abecedarul în ghiozdan. În continuare, de educaţia lui se va ocupa un unchi, colonel. Nimic mai firesc decît să-l trimită la internatul liceului militar din oraş. Urmară opt ani de şcolaritate „lîngă regulamente şi arme“, cum avea să noteze împricinatul. Nici prea luminoşi, nici cu totul sumbri. Partea pozitivă a acestei perioade a fost că elevul Fulga Laurenţiu găsea condiţii prielnice afirmării unor însuşiri de om al condeiului, ca participant la elaborarea a două reviste: Crai nou şi Flamuri.

Primii paşi spre conturarea eventualelor aptitudini literare erau făcuţi. În timpul studenţiei li se vor adăuga alte prilejuri de verificare. Cooptat în echipele de cercetare multidisciplinară a realităţilor săteşti sub conducerea profesorului Dimitrie Gusti, Fulga primeşte sarcina de a ţine jurnalul campaniei din comuna Bogaţi-Dîmboviţa.

Rezultă un raport meticulos calendaristic, redactat cu aplicaţie de participant însufleţit, într-un stil reportericesc ferit de monotonie, graţie focalizării atenţiei către profiluri umane diverse şi fapte relevante în ordinea mentalităţilor specifice locului. Volumul poartă data de apariţie 1938 şi conţine referinţe special întocmite asupra identităţii principalilor componenţi ai expediţiei. Fulga îşi alcătuieşte un fel de CV lapidar, din care se pot extrage precizări biografice oarecum deosebite faţă de cele aflate în circulaţie. Sînt unele sugestii, neaşteptate, de damnare „boemă“ („Foamea, nopţi nedormite pe străzi, ploile şi zăpezile adunate în cămăşi şin pantofii fără pingele“), colorată de un sentiment al