Povestea aceasta cu furtul din cutiile de valori este foarte interesanta din mai multe puncte de vedere, unele evitate cu mare abilitate in toate relatarile si analizele.
Sigur ca aspectul care ne sare primul in ochi si care a fost intors pe toate fetele este cel al sigurantei pe care o asigura bancile pentru aceste cutii de valori. O siguranta care pare extrem de discutabila.
Contractele sunt astfel facute incat bancile au o responsabilitate minima in caz de furt. Clientul primeste cutia, cheia si de acolo il cam priveste. Ce spune in cutie, ce scoate din ea nu stie nimeni, nu da socoteala nimanui, nu este verificat, deci in caz de furt e doar cuvantul lui. E greu sa dovedesti ca tu ai avut intr-adevar in cutia respectiva suma despre care pretinzi ca ti-a fost furata, chiar daca spui adevarul.
Dar cred ca nu acesta este aspectul cel mai interesant. Pagubitii pretind ca li s-au furat sume foarte mari de bani. Vorbim despre sute de mii de lire sterline, sute de mii de euro. Numai din banca de la Pitesti a fost reclamata disparitia a 1,5 milioane de euro in total. Politia spune ca toate sumele reclamate sunt peste 100 de mii de euro, cea mai mare fiind de 400 de mii de euro. Nu 1.000, nu 4.000.
Daca ai aceste sume deloc neglijabile, la care cei mai multi dintre oamenii obisnuiti din Romania nici macar nu viseaza, de ce le-ai tine intr-o cutie de valori? De ce sa nu le depui intr-o banca, unde de bine de rau fac dobanda? De ce nu le investesti intr-o afacere? Le tii la saltea asa cum se facea cu banii in vremea lui Ceausescu. Poate ca sunt si oameni care au ramas cu spaimele de atunci, cu reflexele de atunci, oameni care se tem de instabilitatea sistemului bancar.
Dar, in general, oamenii cu asemenea spaime au economii mici. Sute de mii de euro nu aduna cei care pun de-o parte cate 100 de lei la leafa. Au aseme
