E dolcică, rău! Şi-i promit că (va veni, sunt convins, şi un moment când lumea se va sătura să mai stea în acelaşi peş şi, atunci, s-o găsi un ultim băţ de chibrit, spre a se da foc la cazan!) îi voi smulge cu dinţii carnea de pe ciolanele-i lungi, fiindcă e musai să fie baschetbalistă. Voi trage cu o plăcere demenţială de fiecare fibră, voi prefira cu răbdare diabolică fiecare aţă de muşchi împănat... Bref, voi savura, global, vita!

N-avem ce face, pornim de la o realitate ce va trebui înscrisă cu litere de aur şi cu intarsuri de coarne de bou în cartea de bucate a fiinţei româneşti contemporane.

Miercuri, 30 octombrie, părea a fi o zi obişnuită. Temperaturile săreau zglobii, dar inconştiente, peste 20 de grade, toamna se juca voioasă, ca un copil la orfelinat, în ograda ţării (pe notele regretatului Joe Dassin, cu a sa "vară indiană"!), femeile îşi făceau unghiile şi rezervare sigură la coafor pentru week-end, când e programată vizita la naşu' din Voluntari (care tocmai s-a întors din Dubai!), bărbaţii îşi luau aldămaşul înaintea întoarcerii la uff! fir-ar a dracu' de casă, că nu se mai termină (de unde? de la serviciul din ce în ce mai nesigur din cauza capitalismului!), deţinutul Gigi Becali se muta cu tot calabalâcul de la Jilava la Poarta Albă, spre a-şi înăspri martiriul(!), copiii naţiunii aşezau, veseli, pe băncile din parcuri pungile de piele în care zăngăneau oasele bunicilor, ţăranii îşi inspectau depresaţi hambarul şi-l înjurau "P'Ăla Micu", muncitorii îşi aminteau de cum era pe vremea lui Nea Nicu, atunci când se putea fura şi fără carnet de membru, mita cărnii naţionale pătrundea tot mai adânc şi tot mai departe în trupul ţării, carnea de pui se strica instantaneu în toate Sellgrosurile judeţene, în vreme ce obrăznicăturile alea de la DNA continuau pur şi simplu s-o ţină langa cu anchetele lor, asta pentru că li s-a dat nas dinspre Occi