Oare ce s-a întâmplat cu vameşii de la Vama Albiţa sau băieţii de la Argeş care dădeau carnete pe ochi frumoşi? Oare ce s-a întâmplat cu alţi infractori ridicaţi cu mascaţi, cu elicoptere, cu maşini cu girofaruri, cu toate televiziunile de faţă? Sunt multe cazuri care ridică semne de întrebare privind profesionalizarea actului de justiţie. Au fost prea multe cazuri în care procurorii au vrut să iasă în faţă, făcând o justiţie televizată, aşa cum a fost numită ea de presă. Din păcate, am impresia că pentru procurori a contat mai mult spectacolul, show-ul, mediatizarea şi mai puţin o justiţie oarbă, adică dreaptă, neutră, echilibrată, în spiritul dar şi-n litera legii, care să dea mulţumire că actul de justiţie s-a făcut cu imparţialitate, fără şi ură şi părtinire, cum spun istoricii.

De aceea am mari dubii în cazul arestării lui Traian Berbeceanu. Am impresia că omul acesta a deranjat ceva structuri (probabil băieţi deştepţi din serviciile secrete, din politică şi din lumea afacerilor). Motivarea arestării lui Berbeceanu, decizia de a-l cerceta în stare de arest nu m-a convins deloc. Lui Berbeceanu i s-a reproşat faptul că se întâlnea cu oameni ciudaţi din zone obscure, cu interlopi, dar orice poliţist care îşi face treaba trebuie să se întâlnească cu oameni din zona infracţionalităţii. La fel cum sunt şi ziariştii care în procesul de documentare se întâlnesc cu anumiţi infractori.

Asta nu înseamnă că ziariştii sunt complici cu acei infractori.

Am impresia că sunt grupuri de interese care ar dori ca Traian Berbeceanu să tacă, să nu dea în vileag tot ceea ce ştie.

În tot acest caz controversat, este şi un amănunt interesant: DNA-ul s-a autosesizat în privinţa memoriului adresat de comisarul Berbeceanu în vara anului 2013 conducătorilor DNA şi către şefii Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Pilda tristă a acestui caz s-ar putea să f