- Cultural - nr. 214 / 1 Noiembrie, 2013 Vocatia si zelul tin de adevaratul slujitor in stare de trezvie. El nu are odihna pana ce nu stie ca totul merge bine, iar credinciosii sunt condusi pe calea mantuirii. Un exemplu de vocatie si zel a fost si este Sfantul Niceta de Remesiana. Ca i se atribuie si calificativul de "gotul”, fiindca a predicat si la goti; de "romanul” fiindca a fost in atatea randuri la Roma, aceasta nu diminueaza faima aceluia care a fost la vremea sa "apostolul dacoromanilor”. Niceta se naste in "romaniile” din Balcani din parinti crestini stramo si ai macedoromanilor. Dupa o educatie aleasa in familie, la scolile timpului, dar mai ales pe langa un centru episcopal, tanarul Niceta (sau Nichita) pleaca la Tomis, Constantinopol si Roma si apoi ajunge episcop de Remesiana (Bela Palanka, aproape de Nis, pe Valea Timocului), in jurul anului 367. Conduce episcopia aproape cincizeci de ani si existenta acestuia este dovedita de scrisorile Sfantului Paulin de Nolla, prieten cu Niceta. Pe langa misiunea de intarire a comunitatilor dacoromane din dreapta si stanga Dunarii, Niceta continua convertirea bessilor din Rasarit (Basarabia de azi), a readucerii gotilor la ortodoxie, a convertirii popoarelor migratoare. El propovaduia in limbile latina si greaca, gotica si mai ales in daco-romana atunci in formare. Din poemele Sfantului Paulin de Nolla, reiese ca teritoriile de misiune ale lui Niceta erau de o varietate rara, cand sumbre, cand incantatoare, mai ales in Dobrogea. Mijloacele si metodele misionare ale lui Niceta difera de la regiune la regiune, de la popor la popor, de la limba la limba. Atat Paulin de Nolla, cat si Ghenadie al Marsiliei si altii lauda lucrul cel bun al lui Niceta. Bunatatea sa, apropierea de oameni, crestini sau pagani, cunoasterea indeletnicirilor si obiceiurilor lor il faceau pe apostol sa fie cautat si respectat. El era smerit si