Banii care ajung ȋn universităţi nu se pierd niciodată. Ei produc bunăstare şi construiesc societăţi stabile, după o reţetă simplă, aplicată de sute de ani ȋn Occident. Din Antichitate şi până ȋn zilele noastre, cine a controlat ȋnvăţământul a stăpânit şi economia. Educaţia este un izvor nesecat de bani, iar canadienii au priceput de mult că „industria creierelor” este profitabilă pe termen lung. America de Nord e renumită pentru forţa sa de a atrage inteligenţă din toată lumea, chiar şi din ţările dezvoltate ale bătrânei Europe. Montréalul, cea mai mare metropolă francofonă de pe glob după Paris, poate fi considerat „Mecca ȋnvăţământului universitar” nord-american. Asta pentru că taxele de şcolarizare sunt incomparabil mai mici decât ȋn Statele Unite, iar calitatea educaţiei oferite este recunoscută pe plan internaţional. Université de Montréal, Université de Québec à Montréal (UQAM), McGill University şi Concordia University sunt cei patru piloni care susţin una dintre cele mai solide construcţii pentru viitor. Primele două universităţi sunt francofone, ultimele două sunt anglofone. Şi de aici ȋncolo poate ȋncepe povestea „fabricilor de elite”. Pețul prosperității Să nu credeţi cumva că ȋn această parte a lumii s-a ţesut vreun basm divin, hărăzit să nu se mai termine. Ȋn cei 350 şi ceva de ani scurşi de la colonizarea acestor teritorii, bunăstarea şi libertatea au fost spălate cu valuri de sânge, plătite cu lipsuri crunte şi călite ȋn friguri năprasnice. Populaţiile amerindiene au fost primele care au simţit pe propria piele inconvenientele progresului tehnic, ceea ce a condus la restrângerea lor ȋn câteva rezervaţii protejate. Francofonii au şi ei un „mal à l`aise”, adică un disconfort, atunci când ȋşi amintesc de dominaţia britanicilor, ȋncepută ȋn 1759. De altfel, plăcuţele de ȋnmatriculare ale autovehiculelor au inscripţionate, ȋn provincia canadiană Québec, fo