Saptamana aceasta, marti, in data de 29, pe ordinea de zi a Senatului au fost inscrise 60 de proiecte legislative. De departe, timpul de dezbatere cel mai mare a fost alocat, pe procedura , punctului nr.14, adica L249/17.06.2013.
Proiectul legislativ se refera la instituirea Zilei Nationale pentru Adoptie in data de 2 iunie. De retinut, am retinut, ca initiativa legislativa are semnatari atat parlamentari aflati la putere, cat si in opozitie… Citind expunerea de motive, ma gandeam ca semnatarii acestui proiect legislativ chiar traiesc in Romania mea, nu intr-o Romaine paralela.
Ce m-a convins pe mine ca trebuie marcata o astfel de zi? O propozitie aparent simpla, dar care cuprinde un adevar pe care multi refuza sa-l vada: “Celebrarea acestei zile devine un bun prilej de reflectie pentru intreaga societate privind viitorul copiilor care nu se pot bucura de ocrotirea parintilor biologici si vizeaza de asemenea facilitarea insertiei sociale la atingerea varstei majoratului”.
Asta e opinia initiatorilor si, ca om care a vazut multe in viatat asta, zic ca e o opinie pertinenta. Nu ma pot abtine si completez, mai ales pentru cei care ajung in functii de decizie si confunda institutia publica cu firma personala, transmitand ca nu intamplator a fost promovat acest proiect legislativ. Sarbatorirea anuala ofera vizibilitate publica adoptiei contribuind la scaderea discriminarii cu care se confrunta uneori atat copiii adoptati, cat si adoptatorii.
Ma bucur ca parlamentarii brasoveni nu au fost impotriva acestei initiative legislative, asta inseamna ca au inteles ca pe termen mediu si lung orice initiativa care este in interesul superior al copilului trebuie tratata cu seriozitate. Pana la urma e vorba de minima moralia…Surpriza, un parlamentar de profesie, il numesc asa pentru ca din anul 1990 e membru in Parlamentul Romaniei, spunea ca Legea Adoptiei,
