Dilema Veche publică în ultimul ei număr o anchetă despre relația jurnalistului cu reportajul actual. Am fost invitat să răspund și eu la întrebări, prilej cu care mi-am amintit că acum aproape opt decenii, în 1934, Geo Bogza iniția în paginile revistei Vremea o dezbatere similară: Ce este reportajul? O anchetă printre scriitorii noștri. Autorul Poemului Petrolifer a stat atunci de vorbă cu patru interlocutori: N. D. Cocea, Felix Aderca, Nicolae Davidescu și Brunea Fox.

Am primit acum câțiva ani copia la trei din cele patru dialoguri publicate în Vremea. Plus textul introductiv, de contextualizare a antologicei anchete. Republic aici, pe rând, în serial, cele patru texte (lipsește discuția cu Felix Aderca), nu de alta, dar mai trebuie să le și transcriu.

Așadar, mai întâi, preambulul semnat de Bogza și publicat la 11 martie 1934:

Pamflet, Reportaj, Telegramă de informație

Geo Bogza

Acestea trei sunt elementele esențiale, structura gazetăriei moderne. Că se întâmplă de cele mai multe ori ca nici unul din toate să nu poată fi observat sub forma lui pură, că fiecare articol care se scrie să fie în același timp puțin pamflet, puțin reportaj, puțină telegramă de informație, aceasta se datorează unei intenționate confuzii între genuri. Dar în fond, ușor se poate constata că exceptând articolul de doctrină, care singur vine cu un element al său aparte, toate celelalte lucruri care apar într-o gazetă nu sunt decât combinații între cele trei genuri de sine stătătoare: pamfletul, reportajul, telegrama de informație. Autorul le utilizează mai mult pe unul sau pe altul, după temperament. Le imprimă amprenta sa personală, le colorează cu stilul său, dar de pe acest triunghi subteran, nimeni nu se poate desprinde. Dacă într-un lung articol pe care cititorul îl parcurge neatent, o frază svâcnește deodată surprinzător de vie și îi încălzește pupila, s