Cititorii ziarelor si privitorii televizoarelor raman socati vazand ca in fruntea tarii se afla un prim ministru care habar n-are despre una din acele pagini triste ale istoriei, pe care o invata copiii chiar in primele clase: sfarsitul tragic al domnitorului Brancoveanu si al familiei sale.
Pe placheta, scrie intemnitati, nu altceva
Neretinand lectia pe care trebuia s-o fi stiut din scoala, Victor Ponta a incercat sa invete istorie, direct de pe placheta comemorativa dezvelita la Istanbul, pe care scria: "In memoria domnitorului Constantin Brancoveanu si a celor patru feciori ai sai, care au fost intemnitati in inchisoarea Yedikule la inceputul secolului al XVIII-lea departe de scumpa lor patrie, si intru statornica amintire a istoriei comune a popoarelor roman si turc".
Asta au scris-o turcii si mi se pare corect. Au gasit un mod de a-si cere scuze pentru ceea ce le facusera inaintasii lor inaintasilor nostri, menajandu-si totusi propria demnitate fata de concetateni. N-au consemnat un neadevar, dar nici n-au intrat in detalii care sa aduca aminte cu orice pret de oribila crima a predecesorilor, demult disparuti.
Au scris despre cei intemnitati, fara sa precizeze ca prizonerii ar fi murit in inchisoare (cum crede domnul Ponta) dar nici explicand ca au fost secerati in vazul sultanului si in prezenta corpului diplomatic, dupa ce fusesera tarati desculti si imbracati numai in camasa prin tot orasul, asa cum descrie atat de plastic contemporanul Anton-Maria del Chiaro.
Este de inteles. Poate si altii, in asemenea situatie, ar fi scris la fel. Cand esti nevoit, iti faci singur o rana, dar nu esti obligat sa torni si sare peste ea.
Habarnamistul Ponta, care probabil ca si la teza de istoria copiase asa cum mai tarziu va plagia la lucrarea de doctorat, sarjeaza povestea cu propria sa fantezie si se ap
