Prin amabilitatea redacţiei “Jurnalului Naţional”, în loc de prezentarea unei scrieri de suspans, această rubrică găzduieşte încă un fragment din noul meu roman “Insula cărţilor”, în curs de apariţie, un thriller în care detectiv fără voie este un bibliotecar.

_________________

episodul 2

Într-o piaţă se adunaseră mulţi tineri, îmbrăcaţi în uniforma timpului – blugi, adidaşi, tricouri inscripţionate cu nume de diverse echipe, de fotbalişti, de trupe rock, de personaje din Harry Potter, Stăpânul inelelor, Urzeala tronurilor, cu siguranţă cunoscute din filme, nu din cărţi. Mulţi purtau geci pe spatele cărora era etalată figura lui Che Guevara, emblematică pentru o generaţie care îl considera un rebel, un luptător împotriva canoanelor, neştiindu-i activitatea de temnicer nemilos, de comandant al unei închisori unde au fost executaţi sute de deţinuţi politici.

- Vai, ce bine c-am ajuns la timp! exclamă o femeie cam la 30 de ani, împărtăşindu-şi bucuria lui Petru. Era fardată violent, în picioare avea nişte cizme lucioase, dincolo de genunchi, iar vesta cu multe fermoare părea confecţionată din materiale diferite, predominant de culoare roz. N-am ratat nici anul trecut evenimentul ăsta.

Câţiva cameramani de televiziune se postaseră deja în locurile pe care le consideraseră cele mai favorabile, discutau între ei, ascultau în căşti recomandările echipelor din carele de reportaj.

Poliţişti înconjuraseră perimetrul, atenţi ca lucrurile să nu degenereze în vreo busculadă soldată cu capete sparte.

Petru vru să treacă mai departe, probabil se organizase încă un miting în favoarea sau contra vreunui personaj politic, nu-l interesa nici cine e la putere şi nici cine îi contesta prestaţia.

Făcu doar câţiva paşi, fiindcă se auzi un răpăit de tobe, ca la circ, atunci când urmează un număr de mare atracţie. Gloata din pi