Dupa "Buna! Ce faci?", o comedie romantica laudabila in intentii si decorativa fara miez, Alexandru Maftei ataca thrillerul psihologic. Mai bine zis horror-ul, pentru ca adaptarea nuvelei lui Mircea Eliade e promovata ca "primul horror romanesc". La fel ca povestea eroului Egor Paschievici, filmul incepe interesant si se deterioreaza pe parcurs. Merita vazut ca titlu de noutate sau pentru a masura distanta pana la Hollywood sau fantana Mioritei.
"Domnisoara Christina" e un proiect cu gestatie mai lunga, care initial nu trebuia nici sa fie regizat de Alexandru Maftei, nici produs de Abis Studio (in coproductie cu Mitra Film). Are in spate un buget destul de mare pentru o productie romaneasca - aproape 1,2 milioane euro, bani care se vad mai ales in efectele speciale adaugate la postproductie.
Pentru cine n-a citit nuvela lui Mircea Eliade sau n-a auzit de ea: in anii 30, un tanar pictor pe nume Egor Paschievici poposeste impreuna cu amica lui, Sanda Moscu, la mosia familiei acesteia pentru a petrece cateva zile linistite. Aici le cunoaste pe mama Sandei, pe sora mai mica a acesteia (Simina) si pe profesorul de istorie Nazarie, dar face cunostinta si cu povestea tragica a Christinei, sora doamnei Moscu, ucisa in urma cu 30 de ani, in imprejurari tulburi, in timpul Rascoalei de la 1907.
O va cunoaste pe insasi Christina mai intai in chip de portret care il impresioneaza puternic, mai apoi ca duh care il viziteaza in dormitor, speriindu-l si subjugandu-l cu erotismul ei interzis, in vreme ce vitalitatea Sandei se deterioreaza cu cat Egor e mai fascinat de fantoma.
Poate ar fi mai bine ca nuvelele fantastice ale lui Mircea Eliade sa fie lasate in zeama lor (a)temporala, ca eterna sursa de reverie pentru ochelaristele de la Filologie. Comunicand cu intreaga opera a lui Eliade, transpunerea lor mot-à-mot pe ecran nu le-ar face un
