Primul LP Jefferson Airplane, Takes Off (1966), cu o mare încărcătură folk, va fi înregistrat cu vocalista Signe Toly Anderson; deși grupul nu părăsise zona San Francisco, albumul se va vinde nesperat de bine în State. Signe va pleca din trupă în aceeași toamnă, din motive maternale, moment în care este cooptată o nouă vocalistă, Grace Slick, cea care se va identifica cu brandul „Jeff” pe vecie: ne place, nu ne place, dacă ne stâlcim neuronu’ să ne aducem aminte de „golanii” din Jefferson, de Grace ne amintim mai ales că atunci era, pe bune, muierea dracului (n-am găsit altă rimă la „a Hell of a woman”). Fost model, Grace și-a dat seama că traiu’ bun poate să vină din modelling, dar cel îndestulător, cu un adevărat sens că-ți trăiești viața la maxim, nu va veni decât ca membru într-o formație rock de notorietate.

Pe Grace, băieții n-au luat-o de pe stradă, era solista altui grup din San Francisco, The Great Society, adesea grup-suport, de deschidere a concertelor susținute de Jefferson Airplane la clubul The Matrix, așa că, în urma unui omenesc proces văzut-plăcut, va fi admisă în trupa de alt calibru, ca notorietate. The Great Society nu a cântat deloc rău, după aprecierea mea, dar avea ambiții muzicale de ligă inferioară (lui Grace i se va propune alăturarea doar după ce The Great Society se va destrăma, probabil, din lipsă de ambiții, în toamna lui 1966).

Și, de aici, să te ții, părule, să nu te rupi! Grace nu va veni cu limba’n gură în noul grup, ci va transforma un cântec înregistrat de The Great Society, Someone to Love, în marele hit Jefferson Airplane, Somebody to Love, cu alte cuvinte, va aduce succesul comercial pe care oricine și-l dorește în spațiul public. Și cel de-al doilea mare hit Airplane, White Rabbitt, compoziție Grace Slick de pe vremea grupului de debut, se va încetățeni ca piesă de rezistență a aeroplanorului lui Jefferson.