- Cultural - nr. 215 / 2 Noiembrie, 2013 O veritabila incantare a spiritului! "La Eminescu, in poeme, / se intra intr-o institutie, / cu portar si contabil-sef, / adica, nu se intra oricand si oricum. //…// La iesire, iti predai aripile, / treci prin detectorul de metafore, / iti reiei cheile si codul de bare / si apoi te intorci / la penitenta problemelor cotidiene” ("Institutia Eminescu”). Am apelat la aceste versuri tutelare ale poetului Razvan Ducan din cartea "Poporul de prosti versus Eminescu” (Editura NICO), pentru a le aseza in demersul modestelor mele incercari de a da contur unor idei desprinse in urma unei lecturi de o noapte a noii carti cu care iese in lume poetul, izvorata dintr-o profunda constiinta scriitoriceasca a exploziei imaginative. Pentru ca, intr-adevar, Eminescu este o "institutie”! Iar concentrarea expresiei in starea lirica, acuitatea meditativa, parabola fictionala, asezate sub semnul delicatetei sensibilitatii trebuie sa fie hotaratoare, la inaltimea receptarii coerente a ordinii secrete a lucrurilor. Dezinvolt in cultivarea unui nou timbru poetic, tocmai pentru a reda intensitatea abstractiunii intr-o viziune picturalopoetica adeseori, Razvan Ducam adopta o interesanta arhitectura poetica personala, la dimensiunea talentului lui literar. Dovezi ale aptitudinilor si ale exploziei imaginare, adevarate exercitii de meditatie, de gandire intr-o dinamica particulara, sunt si versurile: "De-aceea cu flori, va rog, nu veniti, / Mai bine aduceti-i meteoriti. // O luna plina, din argint moale, / Sa-i varsati mai bine la picioare. // Din inalt aduceti marile soapte, / Din crengile cerului, stelele coapte” ("La statuia poetului de ziua lui de nastere”); "Au ruginit potcoavele Calului Alb, / Chiar el ajuns-a verde pe perete, //…//” "Pe Mures, apa curge-n continuare, / Curge lin, in limpezimi si spuma, / Si lumea bea, tot rafuieli mai vechi, / Si n