Informatiile scoase la iveala de Edward Snowden au aratat ca guvernul american a pus la cale operatiuni de supraveghere in masa, indreptate inclusiv asupra aliatilor sai.
Aceste afirmatii au determinat Senatul SUA sa ceara un raport cu privire la metodele de supraveghere ale Agentiei Nationale de Securitate (NSA), scrie BBC.
Astfel, potrivit documentelor scoase la lumina de Snowden, exista patru metode majore prin care agentiile de informatii spioneaza.
1. Accesarea informatiilor transmise pe Internet
Informatiile dezvaluite de Snowden au aratat cum NSA avea acces la datele primite de cele mai mari companii de tehnologie din lume. Documentele au aratat ca NSA avea acces la serverele a noua companii gigant, printre care Facebook, Google, Microsoft si Yahoo. Programul de supraveghere "Prism" analiza comunicarile online care se faceau prin serverele acestor companii. Potrivit informatiilor date publicitatii, NSA avea acces, impreuna cu serviciile de informatii britanice (GCHQ), la emailuri, la conversatiile pe chat, la fisiere stocate pe servere, la fisierele transferate precum si la informatii obtinute cu ajutorul retelelor sociale.
Cu toate acestea, companiile au negat ca ar fi oferit NSA, in mod direct, acces liber cate servere.
Potrivit profesorului Peter Sommer, specialist in investigatii digitale, agentiile secrete obtineau informatii prin aceste companii solicitand date precise, neavand acces la tot calupul de informatii.
Ce putea programul Prism sa acceseze?
Microsoft este una dintre companiile ale caror servere erau vizate de NSA. O decizie de altfel fireasca pentru ca aceasta firma are baze de date imense cu adrese de email, nume, adresa de domiciliu sau numere de telefon. Microsoft primeste de asemenea informatii de la browserele de Internet despre site-ur
