De-a lungul vremii, cea de-a doua competiţie ca importanţă la nivelul fiecărei ţări, Cupa (purtând şi o denumire, de la ţară la ţară: „Del Rey”, „României”, „F.A.” etc.), s-a definit ca fiind „competiţia K.O.”, cum zice unul din tiparele comentatorilor echipaţi cu maximum un neuron. Asta, în traducere, ar însemna că surprizele sunt un lucru obişnuit, echipele din ligile inferioare nesfiindu-se să-i elimine pe „granzi”, un exemplu fiind ăla care mă doare pe mine de vreo 4-5 ani, când Alcorcon (pe atunci în liga a III-a) i-a dat lui Real un 5-1 absolut istoric... Cel mai frecvent, asemenea întâmplări au loc în Anglia, iar ele trebuie puse în legătură cu seriozitatea sistemului şi a jucătorilor, cu devotamentul, cu salariul, cu multe. La noi, de ani buni (buni pe dracu!) surprizele se limitează la prezenţă prin optimi sau sferturi de finală a câte vreunei rătăcite, cum a fost Sănătatea Cluj acum câţiva ani ori Ripensa Timişoara în ediţia actuală. Elimină şi ele, săracele, câte una sau două dintre panaramele de primă ligă, după care gata, îşi acceptă statutul de loseri. În nici un caz nu putem vorbi despre diferenţa mare de valoare ori de angajament în favoarea divizionarelor A, ci doar de noroc, ghinion, ceas rău şi altele asemenea. Am urmărit în această săptămână şi meciuri din Cupa Angliei. De fapt, din F.A. Cup (F.A. fiind abrevierea pentru Football Association), fiindcă tot acolo mai există o Cupă paralelă, că parcă tot nu le-ajunge cât joacă... Ei bine, ditamai Tottenham-ul a avut nevoie de multă trudă pentru a reuşi să o egaleze pe... Hull City! Şi să ducă astfel meciul în prelungiri. Unde a scăpat miraculos de eliminare. Evident că s-a ajuns la loviturile de departajare. Unde tot Hull a condus, fiind egalată la 4. S-a bătut apoi câte o „dublă” care putea fi decisivă, până la al 9-lea executant. Trebuia să-l fi văzut pe Chiricheş cum tot ceda rândul la execuţ