Opt milioane de români au mers anul trecut la film, însă nu în orice fel de cinematografe. Cândva pline, sălile tradiţionale plâng după spectatori, în timp ce operatorii de multiplexuri au peste 90% din piaţa de 144,7 mil. lei
Intrarea pe piaţă a operatorilor privaţi de cinema tip multiplex în 2000, apariţia filmelor 3D şi a primului IMAX, în 2009, sunt evenimentele-cheie care au modificat radical obiceiurile şi nevoile românilor în materie de entertainment.
De la an la an, rapiditatea cu care aceste cinematografe rulează filmele noi, confortul din săli şi tehnologiile de imagine din ce în ce mai revoluţionare au contribuit decisiv la decizia de cumpărare. Pentru români, cinematograful din mall, aflat uneori la doi paşi de casă, a devenit prima alegere, deşi biletele aici sunt mai scumpe cu 5-10 lei decât la tradiţionalele sau, mai bine-spus, bătrânele cinematografe din zona centrală a Capitalei. Numai o minune a făcut ca acestea să supravieţuiască şi chiar să ţină piept cu decenţă giganţilor de pe piaţă. Minunea se numeşte filmul românesc şi numai acesta, laolaltă cu producţii independente, au făcut ca, în ultimii doi ani, numărul de spectatori să rămână constant.
Cel mai bine, acest lucru se vede în clasamentul de la pagina 17, în care vedem că Regia Autonomă a Distribuţiei și Exploatării Filmelor (RADEF), care deţine 35 de cinematografe de stat - cum ar fi Scala, Patria sau Corso - se află pe locul 5 la încasări în 2012, cu 3,8 milioane de lei. RADEF are doar 5% din venituri și 10% din spectatorii celui mai mare jucător de pe piaţă, Cinema City, care deţine 55% din totalul pieței.
Bătălia ecranelor
În ultimii ani, reprezentanţii RADEF au dus o luptă aprigă cu autorităţile - mai ales cu Ministerul Culturii - care vor să mute cinematografele de stat sub administrarea Guvernului, însă fără păstrarea specificului. De
