Cu ocazia mai multor manifestări derulate sub genericul Fête de la Musique prin oraşul nostru, am avut ocazia să stau la taclale cu o serie de muzicieni francezi din diverse stiluri, care au concertat în Timişoara. Dincolo de implicarea statului în aceste acţiuni punctuale, am avut ocazia să intru în posesia unor chestiuni extrem de interesante din bucătăria „tinerelor talente“.

Cum ar fi aceea că multe formaţii din Franţa, de exemplu, au parte de un real sprijin de la autorităţile locale. Sau naţionale. „E simplu, ideea este că statul ne oferă diverse subvenţii pentru cumpărarea unor instrumente muzicale. Cu condiţia să dovedim că avem nevoie de acestea pentru concerte. Carevasăzică, să cântăm. Statul ne pune la dispoziţie şi săli de repetiţii utilate corespunzător, unde repetăm după un anumit program, iar în schimb, avem un număr impus de evenimente la care trebuie să participăm, pentru a sprijini muzica franceză“, îmi spusese odinioară membrul unei trupe franceze care a poposit prin oraşul nostru.

Ei bine, în spiritul acestei discuţii, mi-a trecut mie prin gând o idee cât se poate de năstruşnică. Cum ar fi dacă vreo minte luminată din oraşul Timişoara ar gândi o asemenea „schemă“? Una din problemele esenţiale cu care se confruntă orice trupă aflată la început de drum, sau nu, este tocmai aceasta. Să îşi găsească o sală de repetiţii sau să îşi achiziţioneze sculele muzicale necesare producerii unui material muzical. Există un soi de aranjament de genul ăsta pe la Casa Studenţilor, dar nu e nici pe departe ceea ce ar trebui să fie. Dacă tot am scos din buzunar o sută de mii de euro, pentru un festival născut din ambiţia primarului oraşului nostru, cred că ar „merge“ şi amenajarea a vreo cinci – zece săli de repetiţii cu tot ce trebuie. Pentru a oferi unor tineri şansa de a face artă.

Desigur, sprijinul autorităţilor locale pentru cultura oraşului