Suntem si noi o natiune de vedete si de telespectatori fideli. Unii – putini – vorbesc, altii – multi – asculta, se uita ambetati si sunt de acord sau sunt impotriva. Seamana cu democratia. Asta sa fie oare teledemocratia ? Sa fie Romania prima democratie TV din lume ? Mai sunt si altele ? Da, mai sunt, si inca de foarte multa vreme. Noi am venit printre ultimii si cu mare intarziere la masa teledemocratiei.

Cei care il regreta pe Ceausescu si se duc sa aprinda lumanari sau sa puna flori la Ghencea ar face bine sa-si aminteasca doua-trei lucruri. Nu numai ca Nicolae Ceausescu si sotia lui nu au construit autostrazi, cum a facut Hitler in Germania, dar in aceasta privinta Ceausestii seamana mai degraba cu nevolnicii lor urmasi, Iliescu si Basescu, care impreuna aduna si ei peste 20 de ani la Cotroceni ; Ceausescu a avut sase mandate de 4 ani sau cinci mandate de 5 ani, vai de capul nostru !, si nu numai ca a distrus padurile, la fel ca urmasii sai FSN-isti, doar ca sa-si tipareasca discursurile inepte, mult ornate de fotografii trucate – nu tu economie, nu tu informatii externe, nu tu educatie, doar propaganda si iar propaganda –, dar acelasi Ceausescu a hacuit si televiziunea, pe care a redus-o la vreo doua ore, in care se vedeau numai el si ea, ea si el.

Multe ni se trag de la « epoca de aur », inclusiv relatia stramba, deraiata, maladiva cu televiziunea. De 20 de ani romanii se uita la televizor ca disperatii si asteapta ca miracolul renasterii nationale, recastigarea normalitatii sa vina din « cutia magica » (magic box). Asa cum li s-a explicat ca s-ar fi intamplat si in decembrie 1989 datorita speech-urilor TV ale lui Iliescu, Dinescu, Caramitru si alti pretinsi revolutionari.

Daca se manifesteaza impotriva proiectului Rosia Montana sau a exploatarii gazelor de sist, important e ca manifestatiile sa fie date la televizor. Astfel, pe langa cei