“Horror story for gold investors continues Friday”. Îmi face plăcere să citesc şi să popularizez ştirile cu un asemenea titlu. Cu atât mai mult cu cât sunt publicate pe site-urile dedicate special informaţiilor din domeniul mineritului, precum mining.com, cel mai important agregator mondial pe această temă.

Despre ce e vorba? Sfârşitul anului trecut şi prima jumătate a anului 2013 a înregistrat o prăbuşire susţinută a preţului aurului fără precedent în utimul sfert de secol. O cădere care a influenţat şi preţul acţiunilor companiilor miniere care exploatează aurul, atât a celor mai mari, cât şi a celor junior, situaţie în care se află Gabriel Resources, care deţine 80.69% din proiectul de la Roşia Montană. De la 1.750 dolari/uncie, în noiembrie 2012, preţul aurului a căzut până către 1.200 de dolari/uncie , în iulie 2013. Marii companii au resimţit dur această prăbuşire. Barrick Gold (numărul 1 în lume la producţia de aur) sau Newmont (nr. 3 mondial, cu interese importante şi în Afacerea de la Roşia Montană) au fost nevoite să-şi restrîmgă activitatea şi să opereze reduceri substanţiale de personal la nivelul conducerii executive (aproximativ o treime din angajaţii de la sediile companiilor de la Toronto, respectiv Denver – nu e cazul să-i compătimiţi, sunt acei angajaţi din top-management ale căror venituri anuale aveau câte şase de zero în coadă). Eldorado Gold (aflată şi ea în Top 10 al producătorilor de aur, şi deţinătoare a proiectului de la Certej) a anunţat diminuarea drastică a chletuielilor de dezvoltare şi o amânare de 2-3 ani a proiectelor din Grecia şi România.

Pe fondul acestor reduceri de costuri, dar şi pe o uşoară revenire a preţului aurului în luna august (până la 1.450 de dolari/uncie), companiile miniere au reuşit să-şi încetinească prăbuşirea şi chiar să înregistreze o creştere minimă. Sfârşitul săptămânii trecute (zilele de joi şi