Legendele se numesc legende nu doar prin nşte cifre pe hârtie care dau bine la final de carieră, ci mai ales prin prisma sacrificiilor făcute să ajungă la acest statut.

Francesco Totti este în acest moment Roma însăşi şi clar unul dintre cei mai mari jucători din istoria Italiei. 230 de goluri pentru AS Roma în nu mai puţin de 543 de partide jucate doar în Serie A, al doilea golgheter all time al campionatului şi încă numără. Asta pentru că Totti joacă parcă din ce în ce mai bine şi la cei 37 de ani săi nici nu se gândeşte să se retragă. Participă cu romanii la cel mai bun start de sezon din istoria Serie A, 10 meciuri - 10 victorii, dar lucrurile puteau să stea altfel.

Puţină lume îşi mai aduce aminte că pe 19 februarie 2006, Totti a suferit o accidentare care putea să-i pună pe loc capăt carierei. La meciul cu Empoli, Richard Vanigli, un no name, a avut o intrare criminală, de la spate şi verdictul a fost crunt: fractură de tibie şi peroneu şi smulgere a ligamentelor încrucişate de la genunchiul drept. În aceeaşi noapte, căpitanul Romei era operat şi i se punea o tijă metalică la genunchi. În mod normal, perioada de refacere totală după o astfel de accidentare este de minimum şase luni, iar revenirea la forma de altă dată, în alte şase luni.

Priviţi cum piciorul drept al lui Totti se întoarce ca cel al unei păpuşi de lemn

Pentru Totti, timpul s-a scurs însă altfel. Pe 11 mai, 2006, la nici trei luni distanţă de la accidentarea horror, Totti a şocat lumea fotbalistică făcându-şi apariţia în finala Cupei Italiei, câştigată în faţa lui Inter cu 3-1. Peste o lună, urma Mondialul Italian, iar Totti a bătut la uşa lui Lippi. "Mister, sunt bine. Vreau în Germania. Să nici nu te gândeşti să mă laşi acasă. Oricum, n-am planuri de vacanţă", i-a spus acesta, iar dorinţa i-a fost ascultată.

Totti n-a fost însă doar un om de lot