Voi încerca să prezint date din istoria vânătorilor de munte, dar şi din cea a Batalionului 22 Vânători de Munte „Cireşoaia”, batalion dislocat în municipiul Sfântu Gheorghe.
Marele Cartier General român, prin Ordinul nr. 294 din 16 noiembrie 1916, a decis ca Şcoala Militară de Schiori din Bucureşti să fie transformată în „Corpul Vânătorilor de Munte”, cu un efectiv de 2000 de combatanţi.
Aşadar, într-o zi mohorâtă de toamnă din luna noiembrie 1916, când trupele kaizerului german şi ale cezarului Austro-Ungariei au invadat Oltenia şi Muntenia, în cazarma Regimentului 4 Roşiori din cartierul Cotroceni al Bucureştiului se adunau viitorii vânători de munte, recrutaţi din întreaga armată. „În zilele acelea de îndurerare obştească, vânătorii de munte se adunau la Bucureşti. Zilnic soseau soldaţi din toate colţurile ţării” (mr. Teodor Radu, „Vânătorii de Munte”).
În vălmăşagul creat în urma pierderii „Bătăliei pentru Bucureşti”, vânătorii de munte au trebuit să-şi rezolve singuri problemele legate de aprovizionare şi de obţinerea celor necesare pentru deplasarea în necunoscut.
La 3 decembrie 1916, cu trei zile înainte ca trupele germane să intre în capitala ţării, declarată „oraş deschis”, vânătorii de munte s-au pus în marş spre Moldova.
Au intrat în Târgu Neamţ pe 3 ianuarie 1916, „după o lună de zile de pribegie”. Vânătorii de munte au fost întâmpinaţi de oficialităţile oraşului şi de populaţie.
Zona în care a operat Batalionul de Vânători de Munte era delimitată de oraşul Târgu Ocna, Dealul Cireşoaia, Vârful Coşna şi Târgu Trotuş, având o suprafaţă de aproximativ 70 km pătraţi.
Bravura, curajul, spiritul de luptă şi dispreţul faţă de moarte manifestate de vânătorii de munte le-au atras aprecieri unanime din partea trupelor franceze, ruse şi române. Pretutindeni, vânătorii de munte s-au remarcat prin efortul depus, prin comp
