Din comunitatea de armeni care, cu secole în urmă, a fondat oraşul sibian Dumbrăveni, a mai rămas doar o mână de oameni. Prea puţini chiar şi pentru a întreţine un preot care să le slujească la frumoasa catedrală armenească.

Dumbrăveniul este al doilea oraş dintre cele patru fondate de armeni în Transilvania. Iniţial, orăşelul, situat la 80 de kilometri de Sibiu, s-a numit Elisabetopolis, după Sfânta Elisabeta, cea al cărei nume îl poartă astăzi splendida catedrală armenească din centrul localităţii.

Armenii au început să vină în Transilvania în jurul anului 1650, organizaţi în companii, adică bresle, şi tot atunci s-au aşezat şi în zona Dumbrăveniului. „În 1733, numărul populaţiei a permis ca delegaţia armeană plecată la mină să solicite declararea localităţii ca oraş armean. Din documentele noastre, reiese că deja în anul 1658 s-a produs prima căsătorie în cadrul Bisericii Armene din Dumbrăveni“, explică Ioan Călinescu (56 de ani), preşedintele filialei Dumbrăveni a Uniunii Armenilor.

În jurul anilor 1800, în Dumbrăveni erau deja 3.000 de familii. În total, armenii au construit în Dumbrăveni şapte biserici, dintre care acum mai sunt trei.

„EXODUL“

Ioan Călinescu este o adevărată enciclopedie în tot ceea ce ţine de istoria armenilor din ţara noastră. În casa cochetă a familiei, povestea curge frumos, vegheată discret de zâmbetul soţiei, un extraordinar continuator al tradiţiilor culinare armeneşti. Prima plecare masivă, spune domnul Călinescu, a avut loc în 1848, după Revoluţia Maghiară.

„Dumbrăveniul s-a situat de partea care a pierdut Revoluţia şi normal că foarte mulţi au părăsit Transilvania. Evoluţia a fost, de atunci, descrescătoare, mare parte din armeni fiind cu dare de mână – comercianţi şi oameni bogaţi –, aceştia şi-au îndreptat copiii către facultăţi. Au fost foarte mulţi me