Omul e supus greşelii. După ştiinţa mea, judecătorii şi procurorii sunt şi ei oameni, chiar dacă uneori se cred mici dumnezei. Peste doar câteva luni, de magistraţi nu vom mai putea spune nimic de rău în public. Pentru că va intra în vigoare noul Cod Penal, unde scrie că putem face închisoare de la trei luni la un an. Iată cum este definită infracţiunea: „fapta unei persoane care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida”.
Doar dacă ne uităm în statisticile oficiale de la instanţe, aflăm că cel puţin o treime dintre deciziile judecătoreşti de la prima instanţă sunt contrazise de instanţa superioară. Sunt milioane de cazuri în care pe acelaşi dosar, pe aceleaşi probe, judecătorii se pronunţă diferit. Cauzele pot fi diverse, dar în general este rea credinţă. O şefă de Curte de Apel spunea la un bilanţ al tribunalului că judecătorii de la prima instanţă, la înţelegere cu una din părţi, dau decizii greşite şi au conştiinţa împăcată, pe motiv că se poate îndrepta totul în recurs sau în apel. Corupţia poate fi de asemenea un motiv pentru care magistraţii să facă „greşeli”. Sunt câteva cazuri de corupţie care au ieşit la iveală, dar poate că sunt multe altele de care nu vom afla niciodată. Lipsa de ştiinţă de carte poate fi un alt motiv pentru care o decizie judecătorească este greşită.
Ei bine, atunci când una din părţi are sentimentul că procurorii şi judecătorii fac jocuri străine de meseria lor, trebuie să aibă libertatea de a vorbi. Chiar dacă judecătorii şi procurorii sunt corecţi, cel judecat sau anchetat poate crede cu adevărat că este nevinovat, că i s-a înscenat ceva. Este asta o infracţiune, do
