Parcul Cişmigiu (sau Grădina Cişmigiu) este situat în centrul Capitalei şi este cel mai vechi parc din Bucureşti.

Întins pe o suprafaţă de 17 ha, este mărginit de bulevardele Regina Elisabeta (la sud), Schitu Măgureanu (la vest) şi de străzile Ştirbei Vodă (la nord) şi Brezoianu (la est). În partea sud-estică a grădinii se află Colegiul Naţional 'Gheorghe Lazăr'. Grădina Cişmigiu este amenajată în genul parcurilor engleze şi are mai multe intrări: două prin bulevardul Regina Elisabeta, două prin bulevardul Schitu Măgureanu şi una prin strada Ştirbei Vodă.

La începutul secolului al XIX-lea, pe locul actualului parc se afla o dumbravă cu un lac format de izvoarele naturale aflate la baza terasei dinspre strada Ştirbei Vodă. Este menţionat, sub numele de 'Balta lui Dura neguţătorul', într-un document din timpul lui Matei Basarab.

La 10 octombrie 1779, Alexandru Ipsilanti, domnul Ţării Româneşti, a poruncit să se construiască două cişmele în Bucureşti pentru a avea apă potabilă, una dintre ele fiind făcută pe locul grădinii de azi, înspre strada Ştirbei Vodă.

În apropierea acestei cişmele şi-a construit o casă Dumitru suiulgi-başa, numit de către oameni 'marele cişmigiu' deoarece era şeful serviciului apelor. Cuvântul 'cişmigiu' provine din limba turcă, cişmeaua fiind o fântână publică, iar 'cişmigiul' sau 'cişmegiul' este persoana care se ocupă cu construcţia şi întreţinerea fântânilor publice.

În 1830, generalul Pavel Kiseleff a ordonat baronului Borroczyn să se ocupe de secarea bălţii şi să transforme terenul într-o grădină publică, dar lucrările au fost amânate. În 1845, terenul din această zonă a devenit proprietatea Sfatului orăşenesc, în acelaşi an începând lucrările de asanare a bălţii.

În 1847 a fost chemat de la Berlin arhitectul peisagist Karl Fr. Wilhelm Meyer şi numit şef al lucrărilor