Ana Ivanovici este fostă nr. 1 mondial, câştigătoare de Roland Garros. În primul set vine tăvălug peste Simona, face 5 ghemuri la rând şi câştigă cu 6 – 2. Ce mică e Simona, ce înaltă e Ana! Ea este marea campioană care are în faţă o tânără aspirantă. Sârboaica ar trebui să fie relaxată şi încrezătoare. Dar nu este. Citesc în ochii ei, în colţurile gurii, în strângerea pumnului – frica. Lungana Ana se teme. Parcă ştie că acest prim set nu e decât călcarea pe coadă a mangustei Halep.
Şi aşa se întâmplă. Simona o întoarce pe dos ca pe mănuşă, cu un 6 – 1 imparabil. Ivanovici mai are o zvâcnire, se duce la 3 – 0 în setul decisiv. Nici acum însă în ochii ei nu se vede convingerea că o poate bate pe româncă. Şi Simona, tăioasă, concentrată, rapidă, îi ia următoarele 6 ghemuri.
În finală, Samantha Stosur începe parcă şi mai bine decât Ivanovici. O atacă pe Simona din toate poziţiile cu dreapta ei dinamită. Te uiţi la bicepşii australiencei şi ai impresia că vezi un meci de box între un semigreu şi o pană. Simona pare în corzi, Samantha face rapid 6 – 2. Poţi să crezi că meciul se va încheia în următoarele 20 de minute...
Ştiţi ce înseamnă „respect” în tenis, stimaţi cititori? E un sentiment complex, care exprimă raportul de forţe dintre doi jucători indiferent de scor. Cel care îl consideră pe celălalt mai tare decât el va pierde nişte puncte doar din cauza acestui sentiment. Se va teme de revenirea celui pe care îl respectă chiar şi la 6 – 1, 5 – 2, serviciul şi trei mingi de meci. În afară de clasamentul oficial WTA în care Simona a ajuns pe un excepţional loc 11, există un clasament al respectului jucătoarelor, în care Simona ocupă un loc şi mai în faţă.
Pe figura de obicei netulburată a puternicei Stosur se citea respectul. Teama de răspunsul Simonei. Şi el a venit, devastator: câştigând următoarele două seturi cu 6 – 2, 6 – 2 şi încheind