Daniel Mureşan
Celebrul sculptor maghiar Fadrusz János s-a născut în 2 septembrie 1858, la Bratislava, într-o familie modestă. După şcoala primară, a intrat ucenic la un lăcătuş, aici găsindu-şi adevărata vocaţie. A primit un prim premiu pentru designul unui portal, iar un grup de profesori îi remarcă talentul şi îl înscriu la Şcoala de sculptură de la Uhrovec. Nu stă prea mult la această şcoală, deoarece urmează satisfacerea serviciului militar (1879-1883) la Praga. Aici îl întâlneşte pe sculptorul Josef Václav Myslbek, care îi va prezenta sculpturile şi clădirile din Oraşul de Aur, moment de cotitură în cariera tânărului Fadrusz. Două piese din gips, “Ahusversus” şi “Cap de băiat”, au fost prezentate la o expoziţie la Pojon şi au atras atenţia sculptorului vienez Viktor Tilgner, care îi oferă lui Fadrusz o bursă la Academia de Arte Plastice din Viena. Urmează cinci ani de studiu asiduu alături de maestrul Edmund Hellmer, ani încununaţi de obţinerea premiului Academiei în anul 1890, cu lucrarea “Răpirea sabinelor”. Lucrarea sa de absolvire se intitulează “Crucifix”, operă ce a obţinut Marele Premiu la Expoziţia Anuală a Artiştilor (lucrarea este amplasată astăzi la Viena). Urmează doar un deceniu de creaţie artistică (se stinge din viaţă la doar 45 de ani – 25 octombrie 1903), deceniu în care realizează numeroase statui şi monumente, cele mai reprezentative fiind Maria Tereza la Bratislava (dinamitată în perioada interbelică), Matia Corvin la Cluj, Miklós Wesselényi la Zalău, Béla Wenckheim la Kisbér, Tuhutum Memorial la Zalău şi Lajos Tisza la Szeged.
Istoria ridicării la Zalău a statuii lui Miklós Wesselényi începe în 1891, când, la Adunarea anuală a Corpului Didactic din Sălaj, profesorul Pungar Gyula vine cu această propunere. Ideea este imediat îmbraţişată de Adunarea Comitatului Sălaj, care alege în acest sens un comitet de iniţiativă condus de
