Joi, 31 octombrie 2013, România TV a difuzat materialul intitulat „Al doilea om în stat, întîlniri ascunse cu urmăriţi penal“. Bazat pe fotografii date pe post, materialul îl acuza pe Crin Antonescu de întîlniri de taină cu Ion Nicolae şi Cozmin Guşă, printre altele, urmăriţi penal.
Intervenind prompt (nu ştiu dacă din proprie iniţiativă sau la solicitarea moderatoarei, deşi, judecînd după profesionalismul Sorinei Matei, Crin Antonescu a fost solicitat de redacție să-şi expună punctul de vedere), preşedintele PNL a dezminţit că s-ar fi întîlnit cu Ion Nicolae şi a criticat discuţiile din studio despre o posibilă finanţare a campaniei sale electorale de către controversatul om de afaceri.
Joi seara, prezent la emisiunea lui Robert Turcescu, Sub semnul întrebării de pe B1 TV, venind vorba de imaginile incriminate de România TV, am zis că nu mi se pare nimic de acuzat în faptul că un politician se întîlneşte cu inşi urmăriţi penal.
Viaţa e astfel alcătuită încît sîntem obligaţi să călătorim în acelaşi avion cu un ucigaş plătit sau să urcăm în lift cu o tîrfă de lux.
Fireşte, după emisiune, am aflat că preşedintele PNL acuza nu numai titlul şi burtiera, ci şi faptul că România TV trucase o poză ca să-i iasă demonstraţia cu Ion Nicolae.
Amănuntul nu mi-a schimbat părerea din emisiunea lui Robert Turcescu.
Materialul difuzat de România TV ieşea din rigurozitatea normelor gazetăreşti.
În acelaşi timp, ca om care ştie de ce e în stare presa românească în materie de necinste, momentul de la România TV nu mi se părea o crimă mediatică:
1) Chiar dacă tendenţios, materialul nu constituia o lovitură nemiloasă dată omului sau politicianului Crin Antonescu.
Nu era un atac jegos la persoana sa, la viaţa sa de familie şi nu era nici la un fals menit a-l prăbuşi în sondaje.
Dacă mă
