“Happy Halloween!”, răzbate o voce tânără, masculină prin ceaţa şi burniţa pe care le simţeam încă de dimineaţă. Ei bine, seara ceaţa şi burniţa nu mai erau, însă dimineaţa când se jucaseră în părul meu, mă zdruncinaseră până în măduva oaselor, motiv pentru care le-am simţit însoţindu-mă pe parcursul zilei şi până seara.

Mă izbesc de grupuri-grupuri de tinerei decoraţi “ca moartea-n vacanţă”: cu coarne, cu urechi de papioane, cu ciorapi coloraţi, cu dinţi de vampiri. “Văleu mămucă, s-a mutat cimitirul în oraş”, mă ia o spaimă de beregată. Arătările zgomotoase şi fluide se scurg spre cluburi. Bătrânii se scurg dinspre Hajongard în linişte, meditativi.

Peste doar câţiva ani lumânările de Luminaţie vor fi definitiv înlocuite de mortăciunile ambulante şi stridente ale Haloween-ului, tinerei goliţi de semnificaţie şi spirit. Am rătăcit pe străzi, nedumerită şi cu rădăcinile rupte…apoi mi-am amintit de copacul lui Rilke. Aşa că mi-am mutat România mea în copacul lui Rilke cel cu rădăcinile înfipte în Cer şi cu coroana adânc înfiptă în pământ.

Publicată şi în cadrul rubricii “Poveşti pentru Facebook” . Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

“Happy Halloween!”, răzbate o voce tânără, masculină prin ceaţa şi burniţa pe care le simţeam încă de dimineaţă. Ei bine, seara ceaţa şi burniţa nu mai erau, însă dimineaţa când se jucaseră în părul meu, mă zdruncinaseră până în măduva oaselor, motiv pentru care le-am simţit însoţindu-mă pe parcursul zilei şi până seara.

Mă izbesc de grupuri-grupuri de tinerei decoraţi “ca moartea-n vacanţă”: cu coarne, cu urechi de papioane, cu ciorapi coloraţi, cu dinţi de vampiri. “Văleu mămucă, s-a mutat cimitirul în oraş”, mă ia o spaimă de beregată. Arătările zgomotoase şi fluide se scurg spre cluburi. Bătrânii se scurg dinspre Hajongard în linişte, meditativi.

Peste doar câţiva ani lumânările de Luminaţie vor fi