Motto: “Ne unim cu unul care a stat în casa mea până azi şi când a vrut să-mi ia nevasta, l-am prins şi l-am dat afară şi tot eu sunt de vină?” (Vasile Blaga)
… nu ma voi apuca sa psihanalizez afirmatia liderului PDL, oricat de ispititoare ar fi. Voi incerca, in schimb, ceva aproape uitat in politica romaneasca – o abordare rationala, la rece, sine ira et studio, vorba lui Tacitus. Mai mult. Ca sa nu va mai tin cu sufletul la gura, ca nu-i roman politist, va ofer de la bun inceput si concluzia analizei: In politica, precum in viata, suma mai multor “dreptati” poate fi o greseala imensa.
Ce vreau sa zic?
A gresit Basescu cand s-a suparat pe PDL?
Nu. Si da.
Nu, partidul asta trebuia sa-i “pupe picioarele”. Fara Basescu, PDL nu ajungea in veacul vecilor la guvernare. Daca a existat vreodata un om-locomotiva pentru vreun partid, in afara de Ion Iliescu, asta a fost Traian Basescu. Dar da, a gresit, cand si-a imaginat ca o poate lua de la capat, practic de la zero. A creat un partid “disciplinat” – de ce se mira acum ca pana si un caporal lipsit de imaginatie si harisma, dar “disciplinat” pana peste poate ii poate prelua fraiele?
Cum ii cresti asa ii ai.
A gresit – si n-a recunoscut (Cum ar putea o locomotiva sa greseasca? Biela-manivela. Nici Iliescu n-a facut-o – observati paralele?) – cu Elena Basescu, cu Elena Udrea, cu Ghita Falca, cu multe altele si altii. Si n-a recunoscut.
Asa ca si Blaga are dreptatea lui: Ia sa mergem noi singuri la euro-parlamentare si sa vedem ce functioneaza mai bine! Masinaria de partid sau idealurile? P-orma vorbim de pe alte pozitii. Si-atunci astia cu idealurile, de la MRU la Mihail Neamtu si Papahagi pana la Basescu incep sa tremure, ca stiu si ei cum merge sistemul. Basca, ce idealuri sunt alea in care sunt amestecati alde Elena Udrea si iepurele Ghita?
Mai poate da Basescu inapoi acum?
