Au trecut deja aproape trei saptamani de cand Ministerul Justitiei si Procurorul General s-au dotat cu o arma numai buna de imblanzit magistrati: dreptul de a seisza inspectia judiciara in caz de abateri disciplinare. Veti spune: foarte bine, excelent! Era si timpul! Prea s-au inmultit magariile comise de unii judecatori si procurori. Cineva trebuie sa le dea si lor peste nas cand gresesc sau comit abuzuri. Ca principiu, nu suna rau. Orice mecanism de verificare si control este binevenit, cu conditia sa nu nasca alte abuzuri. E bine, asadar, sa punem acest bici in mana ministrului justitiei, adica in mana puterii executive si, indirect, in mana politicienilor?
Ca sa raspundem onest la aceasta intrebare ne vom intoarce putin in timp. A fost o vreme cand politicienii au avut in mana biciul si nimeni nu misca in front. Pe vremea guvernarii Nastase, cand justitia era condusa de sinistra Rodica Stanoiu, inspectia judiciara era la ministerul justitiei. Ajutat de un mic serviciu secret la dispozitia sa, ministrul taia si spanzura printre magistrati.
Politicienii aveau, asadar, o parghie de interventie in treburile justitiei. Numit politic fiind, ministrul sanctiona dupa bunul plac magistratii incomozi, nealiniati sau cazuti in dizgratia partidului. La un moment dat, n-a mai fost nevoie sa faca nici asta deoarece functiona autocenzura. Fiecare stia ce are de facut doar privind mana care tinea biciul.
Dar sa zicem ca acum zece ani institutiile din Romania abia se nasteau. Intre timp lumea a evoluat, inclusiv justitia romaneasca. Inspectia judiciara a trecut la Cosniliul Superior al Magistraturii, lasand astfel dreaptul magistratilor de a-si face singuri curatenie in propria ograda.
Ani la randul inspectia judiciara nu doar ca n-a functionat, dar s-a transformat intr-un fel de sindicat al magistratilor, adica exact in oposul a ceea ce trebuia sa fie.
