În 110 ani de existenţă şi după 109 premii acordate, Academia Goncourt încoronează anul acesta romanul Au revoir là-haut, al scriitorului Pierre Lemaitre. Acţiunea acestui pasionant roman se petrece în perioada anilor 1919-1920, în timpul şi imediat după Primul Război Mondial. De altfel, şi titlul său este inspirat de ultimele rînduri scrise de pe front de un soldat care i se adresează soţiei sale: „Îţi dau întîlnire în cer unde sper ca Dumnezeu să ne ajute să ne reîntîlnim. La revedere acolo sus, iubita mea soţie…“ Bernard Pivot, unul dintre academicienii Goncourt şi cunoscut realizator de emisiuni literare la televiziune, scoate în evidenţă „amestecul unei scriituri foarte cinematografice“, definind romanul lui Pierre Lemaitre drept un „roman popular, în sensul bun al termenului“. Într-adevăr, autorul impresionează prin măiestria cu care compune o intrigă alertă şi prin construcţia unei tipologii foarte pronunţate (buni/răi) a personajelor sale. Lucrul este firesc pentru un scriitor cunoscut pînă acum mai ales ca autor de romane poliţiste. Au revoir là-haut este primul său roman care nu aparţine acestui gen literar. Dincolo de aceasta, juriul a apreciat, fără îndoială, şi arta cu care autorul realizează o lucidă critică a societăţii franceze din anii 1920, perioadă propice traficului şi intrigilor (inspirate, în parte, din fapte reale) pe un fond de criză economică şi de incapacitate a aparatului administrativ de a gestiona demobilizarea a peste un milion de soldaţi. El merge pînă într-acolo încît face o similitudine între această epocă postbelică şi perioada contemporană, în care societatea ajunsă la ultimul ei suflu economic nu mai este capabilă să-i integreze pe cei care o compun şi care aspiră la titlul binemeritat de „fii ai patriei“. Deja, înainte de încoronarea sa cu Premiul Goncourt, critica îi consacrase pagini elogioase şi-i acordase votul