Pentru 5 lei cheltuiţi în UE de un român la medic, CNAS rambursează 2 lei. Cei care nu au diferenţa vor renunţa, dar cei care îşi permit vor prefera străinătatea, mai ieftină decât privatul autohton.
Dacă, până acum, cine mergea în străinătate pentru tratament medical o făcea pe banii săi sau cu ajutorul celebrului formular 112, lucrurile s-au schimbat, de mai mult de o săptămână. Statul român va deconta parţial serviciile medicale de care beneficiază cetăţenii români oriunde în UE, odată cu intrarea în vigoare a Directivei UE 24/2011.
De ce această nouă măsură este folositoare pentru toţi europenii, în afară de români? Adaptat la realităţile autohtone, „cadoul european“ îşi pierde din farmec: diferenţele dintre preţurile intervenţiilor medicale din spitalele şi clinicile UE şi cele din România sunt foarte mari. Astfel, pe lângă cheltuielile legate de transport şi cazare, românii ar trebui să plătească diferenţe mai mari decât oricare alţi europeni, inclusiv bulgarii.
Noi concurenţi pentru privaţi
Cei care îşi permit totuşi să achite aceste diferenţe sunt, cel mai probabil, clienţii clinicilor şi spitalelor private autohtone. Odată ce vor avea ocazia să meargă în străinătate şi să fie trataţi, potrivit Directivei, la fel ca cetăţenii ţării respective, cu considerabil mai puţină birocraţie, unii ar putea să prefere această variantă.
Mai ales că tarifele la clinicile şi spitalele din România sunt mai mari decât cele de la unităţile medicale din Ungaria, Turcia sau Marea Britanie.
Un competitor important pentru operatorii medicali privaţi din România sunt spitalele vecinilor unguri. De exemplu, o intervenţie pentru hernie de disc lombară costă aproximativ 7.000 de lei la spitalele din Ungaria, în timp ce media de preţ de la clinicile private din România este undeva la 9.500 de lei. Sigur, ne putem gândi că cu tot cu cheltuiel
