Preot loan ŞTEFĂNESCU
De multe ori, când somnul nu mă ia (din multe motive), mă aşez la biroul meu de lucru din paraclis şi, până dimineaţa, scriu o mare parte din trăirile, gândirile, îngrijorările, experienţele pastorale şi sfaturi pentru fiii duhovniceşti. Parcă sunt condamnat la asta şi nu am dreptul să mă odihnesc pentru a doua zi, până când nu duc la bun sfârşit această sarcină, pe care consider că Dumnezeu mia încredinţat-o. Deşi mi-a fost teamă la început, duhovnicul meu mi-a dat binecuvântarea şi curajul necesar de a crede în puterea oamenilor de a deveni “mai buni” cu ajutorul lui Dumnezeu. De aceea, îndrăznesc să scot la lumină “adevăruri” de care “cine se îndoieşte nu primeşte”. “lubeşte-ţi aproapele”, a spus Mântuitorul Hristos. Dar dacă vrei să fii bun, atunci iubeşte-ţi vrăjmaşul, fă-i bine celui care te urăşte şi roa-gă-te pentru cel care te prigoneşte.
De ce să împlinim
asta?
Pentru a fi mai buni! Pentru a semăna în lumea de azi, nu răutate, ci bunătate, ca să putem primi unii de la alţii ceea ce ne dorim cu toţii! Nu e uşor, dar e folositor! Suntem destul de egoişti şi răi, şi chiar, adesea, nemiloşi cu semenii noştri. Desigur, nu toţi putem fi geniali, dar toţi putem fi “oameni buni”. Pentru asta, trebuie să învăţăm să dăm, înainte să cerem; să învăţăm să ne fim de folos unii altora, să refacem punţile de legătură dintre noi prin “binele” pe care vă îndemn să-l facem unii altora. Oamenii necăjiţi şi trişti din zilele noastre au nevoie mai mult de bunătatea, mângâierea şi iubirea noastră, decât de punga noastă. Este mare nevoie în lumea de azi de “o vorbă bună”, de un gest caritabil făcut cu discreţie şi din suflet. Să ne amintim de cei “doi bănuţi” pe care o femeie văduvă i-a pus în “cutia milei” şi despre care Mântuitorul a spus că ea a pus mai mult decât toţi bogaţii împreună. De ce? Pentru că ceilalţi au pus din aceea ce
