Goana după spaţiu este deja un fenomen cât se poate de cunoscut în domeniul reamenajărilor. Se ştie că fiecare metru pătrat este cu atât mai preţios, cu cât aria utilă a locuinţei este mai mică.

Pentru a spori gradul de confort al casei, trebuie să folosim la maximum orice fel de resurse, recuperând toate spaţiile care pot fi exploatate. Această problemă este specifică apartamentelor de bloc construite înainte de 1990.

Pe parcursul timpului v-am prezentat numeroase căi de soluţionare a acestui inconvenient, dând ca exemplu diferite tipuri de apartamente. De această dată vă vom arăta cum poate fi întrebuinţată o anumită zonă chiar şi acolo unde spaţiul prisoseşte.

Altfel spus, orice colţişor al casei poate fi amenajat în aşa fel încât să ne facă plăcere să locuim în el. Este drept că, în asemenea situaţii, apar cheltuieli suplimentare, însă orice amenajare trebuie să se plieze pe bugetul disponibil.

Cazul particular pe care îl vom prezenta în continuare este cel al unei vile al cărei regim de înălţime este de trei niveluri: parter, etaj şi mansardă. Mai exact, ne vom referi la mansardă. Aceasta a fost amenajată ca spaţiu locuibil, cu toate că celelalte două niveluri inferioare însumează o suprafaţă utilă de 180 mp.

Proprietarii au decis să folosească podul casei ca spaţiu de depozitare a diferitelor obiecte. Astfel s-a născut planul de amenajare a acestuia ca spaţiu locuibil.

Proiectul a fost însă conceput astfel încât să fie îndeplinite ambele funcţiuni. Spaţiul a fost gospădărit judicios, la final obţinându-se atât o zonă locuibilă, cât şi alta de depozitare.

Pentru aceasta, au fost folosite volumele din unghiurile moarte, existente la întâlnirea celor două ape ale acoperişului cu planşeul. Este vorba de acele zone ale podului care nu puteau fi utilizate din cauza înălţimii lor reduse.

Ele au fost închise prin ridicarea u