Cu toţii sperăm, la fiecare început de an, că o fi mai bine, că şirul problemelor s-o sfârşi, că e loc şi de altfel de veşti. 2014 în schimb, cel puţin pentru bugetari, e plin de necunoscut, naşte temeri şi, cum paza bună trece primejdia rea, de ce să nu te pui la adăpost.

Descentralizarea, un bau-bau de dată relativ recentă, pare să fie ocazia perfectă pentru a-ţi etala pilele. Nu mai contează cum ai ajuns într-o instituţie sau alta, cât de bun profesionist te-ai dovedit a fi, tot ce contează este să rămâi acolo unde ţi-e cald şi bine. Şi la adăpost înseamnă, aşa cum văd toţi birocraţii treaba, direct în subordinea ministerului, nu la mâna diriguitorilor locali, care nu înţeleg importanţa activităţii tale, specificul domeniului, care ar putea să te supună la presiuni, pentru care ai putea fi un angajat dintr-o organigramă, nu un specialist, deci te-ar putea paşte, la un moment dat, inclusiv disponibilizarea.

Că veni vorba de organigramă. Acesta a devenit cel mai important instrument prin care să-ţi atingi scopul. Fiecare minister aprobă în acestă perioadă propria organigramă, aşa că te poţi repede orienta ce mai ţine sub tutelă în teritoriu şi de ce se dispensează. E mai greu dacă nu eşti „de meserie”, dar se găsesc soluţii pentru absolut orice. Poţi uşor ajunge în structura de control a, să zicem, Direcţiei de Sănătate Publică, indiferent că pe diplomă scrie jurist sau economist. Poţi să migrezi, dacă ochii tăi îi plac şefului şi şefului şefului, dintr-un birou pe care îl paşte redimensionarea, din orice instituţie, într-unul pus la adăpost din start. Important este să ai din timp informaţia şi să contezi, dar de asta trebuie să te fi ocupat până acum.

Pentru „restul lumii”, mai ales cei din instituţiile supuse măsurilor stipulate în Ordonanţa 77/2013 (cea cu reducerea de personal de 4%, care a băgat în sperieţi pe toată lumea), v