O execuţie bugetară sub aşteptări, pe primele nouă luni ale anului în curs, a determinat o (a doua) mult necesară rectificare, vitală pentru acoperirea cheltuielilor salariale (publice) şi a necesităţilor funcţionării instituţiilor statului.

Poate mai important decât toate este faptul că Executivul a obţinut – prin negociere cu partenerii financiari internaţionali - majorarea deficitului bugetar cu 0,2% din PIB, asigurându-se pe această cale cofinanţarea proiectelor europene. Însă, pentru că din totalul PIB-ului, plafonul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat trece de 7% (cca. 10 miliarde euro), aducem în discuţie câteva chestiuni adiacente sustenabilităţii salariale. Aceasta, în contextul în care proiectarea bugetului pentru 2014 este în fază avansată de elaborare, iar un nou Acord Stand-By (ASB) dintre România şi FMI (de tip preventiv) deja a fost perfectat. Teoretic, de moment ce este asigurată “ancora” destinată (conform solicitării de ASB) ”menţinerii unor politici macroeconomice solide şi a stabilităţii sectorului financiar, precum şi continuarea reformelor structurale menite să sporească perspectivele de creştere”, complicaţii mari nu ar trebui să apară. Iar, pe de altă parte, inclusiv proiectarea bugetară este una de tip asistat, fiind consultaţi curent reprezentanţii FMI, ai Comisiei Europene şi ai Băncii Mondiale, relativ la diversele scenarii de adoptat. Dacă plafonul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat este stabilit prin lege (7% din PIB, în anul 2014), evident că odată ce macro-socotelile ne vor indica o creştere de PIB faţă de anul precedent, vor fi majorate şi salariile bugetarilor. Procentul în cauză, vehiculat până în prezent, este de cca. 3%. Aşadar, respectând toate canoanele fiscal-bugetare, anvelopa salarială a anului viitor nu va putea fi mai mare decât cu acest procent, în anul următo