Când politicienii n-o foloseau pe Sfânta Parascheva ca agent electoral An de an, în ultima vreme, finele lui octombrie propulsează în prim-planul actualităţii mediatice Pelerinajul la Moaştele Sfintei Parascheva, scoase în vedere, cu prilejul zilei din Calendar repartizată Sfintei, de Mitropolia din Iaşi.

După câţiva ani de ceea ce se numeşte, cu un termen luat din medicina veterinară, tratarea subiectului de către presă, putem inventaria notele comune, deja clasice, ale tuturor relatărilor de la Pelerinaj din ziare şi de la TV: numărul uriaş de doritori să atingă racla, denunţat prin anunţarea kilometrilor înregistraţi de coadă; cazurile de leşin, de încăierare cu jandarmii şi chiar de deces; mărturisirile cuvioaselor vii, că au venit la Cuvioasa Răposată din patimă religioasă; comentarea ironică a coatelor pe care şi le dau la propriu şi la figurat politicienii neamului, pentru a fi descoperiţi de electoratul enoriaş închinîndu-se la Moaşte.

Pelerinajul la Moaştele Cuvioasei se organizează însă de mult mai mult timp decât cel postdecembrist, în care românii au găsit prilejul de a se fuduli că sunt credincioşi mai ceva ca străbunii. În cotidianul Mişcarea, datat, luni, 29 octombrie 1923, apărut duminică, 28 octombrie 1923, am găsit, situat pe prima pagină, dreapta sus, un articol despre Pelerinajul din 1923: „Pelerinajul «La Sfînta»“.

Mai buna înţelegere a textului impune să precizăm că:

1) Mişcarea e un cotidian care apare la Iaşi.

2) Mişcarea e un oficios al organizaţiei liberale din Iaşi, aflate sub autoritatea ministrului George Mârzescu, un fel de Relu Fenechiu din Guvernarea Ionel Brătianu (1922-1926):

Iată textul:

„De alaltăieri săteni din satele Iaşului, din satele învecinate, ţărani şi ţărance de pe malurile răsăritene ale Prutului, vin mereu la Iaşi, adunîndu-se la Mitropolie pentru a se închina Cuvio