ORBUL

Peştii săraţi ca lacrimile,

luaţi şi vă săturaţi, spuse el

şi privi înspre cer unde striga o stea

am să vă spun despre ceea ce nu se vede,

despre ce nu se aude,

păi atunci lumea nu e adevărată,

observă unul, pe bună dreptate, în timp

ce mesteca un peşte albastru

câtă tristeţe este

în strugurii care se coc în pruncul care creşte,

ei sunt ornicul adevărat din piaţa mare a iluziei

îl priveau cu mirare

şi cu compasiune

e prea singur sărmanul

n-a cunoscut iubirea…

din lumea cealaltă

venea un miros de flori.

NEAFLATUL

Neaflatul a trecut printre noi,

nu vedeţi cum se mişcă paharele

ţi-a sărutat fruntea cu buzele reci,

să nu-mi spui că a fost ploaia

dacă s-ar face o linişte mar

tunetul ar merge în genunchi,

lumina şi-ar scoate inelele

şi apele ar curge înspre izvoare

neaflatul a trecut printre noi,

nu vedeţi că aţi rămas cu

vorba pe buze, cu gesturile

plutind în aer ca nişte păsări moarte

şi totuşi cineva a luat arginţii

ORBUL

Peştii săraţi ca lacrimile,

luaţi şi vă săturaţi, spuse el

şi privi înspre cer unde striga o stea

am să vă spun despre ceea ce nu se vede,

despre ce nu se aude,

păi atunci lumea nu e adevărată,

observă unul, pe bună dreptate, în timp

ce mesteca un peşte albastru

câtă tristeţe este

în strugurii care se coc în pruncul care creşte,

ei sunt ornicul adevărat din piaţa mare a iluziei

îl priveau cu mirare

şi cu compasiune

e prea singur sărmanul

n-a cunoscut iubirea…

din lumea cealaltă

venea un miros de flor