În dimineaţa de 5 noiembrie 2010, la ora 7:15, inima lui Adrian Păunescu a încetat să bată.

“A trebuit să ne declarăm învinşi, maestrul a plecat dintre noi”, anunţa cu tristeţe românii prof. dr. Şerban Brădişteanu, eminentul chirurg.

________________________________________

“Sunt botezat în trenul ce ducea acasă pătimita Românie”

Istorisea cu haru-i de neegalat o întâmplare care-l punea pe gânduri. Cum se poate juca uneori soarta cu câte o viaţă de om, ce hachiţe ale destinului îi pot abate complet drumul! Cugeta întristat  Adrian Păunescu: “Ce s-o mai fi întâmplat cu fata aceea? Am vrut de mai multe ori să o găsesc, dar parcă s-a aşternut o ceaţă peste ea!”. Fiecare reprezentaţie a Cenaclului Flacăra se transforma într-o maternitate ad hoc, unde se năşteau artişti de cursă lungă. Poetul îi invita pe scenă în fiecare localitate pe acei tineri care se simţeau în stare să cânte ceva de sensibilitate. Undeva în Baia Mare au cântat unul după altul o fată şi un băiat, evoluţii remarcabile. Totuşi tânăra avea un plus faţă de băiat, vocea şi inima ei vibrau mai tare decât ale băiatului. Adrian Păunescu a hotărât că amândoi tinerii maramureşeni să devină din acel moment membri ai Cenaclului şi să se suie în zori în autocarul care ducea cenacliştii spre următorul spectacol. Numai că la puţin timp după ce caravana se pusese în mişcare, la intersecţia cu un drum de ţară, o femeie cu broboadă neagră făcea semne şoferului să oprească. “Mă scuzaţi, domnule Păunescu, vă rog s-o lăsaţi pe fata primită aseară în echipa dumneavostră să coboare, că i-a murit acum o oră mama.” Tânăra învăţătoare din Maramureş a coborât să se ducă la căpătâiul mamei ridicate la cer şi de atunci nimeni n-a mai auzit de ea. Băiatul care evoluase pe aceeaşi scenă cu ea a făcut o carieră teribilă. Numele băiatului este Ştefan Hruşcă. Şi totuşi fata era mai bună. Doar că soarta i-a