Modul în care luăm decizii depinde de mulţi factori. Uneori ne bazăm pe cei obiectivi, iar alte ori ne ghidăm după ce ne spune „inima”. Ne putem gândi fiecare înspre ce suntem mai înclinaţi să urmăm: mintea ori inima sau care dintre cele două ne sfătuieşte cel mai bine.

S-au făcut câteva studii pe acest subiect, iar concluziile au fost poate conform aşteptărilor noastre. Participanţii care luau decizii „cu capul” aveau mai bune performanţe academice şi mai multe cunoştinţe despre situaţie, iar cei care luau decizii „cu inima” sunt persoane mai sociabile şi calde cu persoanele din jur.

Indiferent de tipul de gândire la care apelăm, există avantaje şi dezavantaje, astfel încât nu putem să spunem cu exactitate care este cel corect şi nici nu putem să spunem cu siguranţă că a „gândi cu inima” nu este de fapt a „gândi şi cu capul” în acelaşi timp. De regulă, atunci când avem o intuiţie, aceasta este un semnal de la subconştientul nostru care a colectat deja informaţii preţioase despre situaţia dată.

Este cunoscut faptul că subconştientul nostru absoarbe mult mai multă informaţie decât mintea noastră conştientă. Astfel, intuiţiile noastre sunt bazate pe cantităţi enorme de date stocate în mod inconştient. Asta nu înseamnă că subconştientul nostru are întotdeauna dreptate, dar este un punct de vedere care ar merita atenţia noastră.

Mai este un aspect important de care e bine să ne amintim: suntem oameni, nu roboţi, iar dacă nu prioritizăm lucrurile care ne fac fericiţi, atunci ne vom trăi viaţa depresivi. Când avem nevoi şi dorinţe neîmplinite, subconştientul nostru va genera emoţii negative pentru a ne motiva să ne atingem scopurile. Pe de altă parte, e bine să evităm deciziile mai puţin bune prin a le cântări şi a construi un plan de acţiune sau o strategie. Trebuie să ţinem cont şi de viitorul nostru când luăm o decizie, nu