Rănile necicatrizate ale istoriei

În CONVORBIRI LITERARE (nr. 9), între alte lucruri interesante, găsim un dialog cu dr. Ion Popescu, parlamentar din Ucraina. Nu este propriu-zis un interviu, cum suntem anunţaţi, contribuţia celui care adresează întrebările fiind minimă (două întrebări pentru 15 pagini de răspuns), ci este o provocare la confesiune. Textul trebuie citit, aşadar, ca o mărturie tulburătoare, cu date precise, cu documente şi declaraţii ale celor care au trăit evenimentele, despre calvarul românilor din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, după data de 28 iunie 1940. Iată un scurt pasaj: „La gara din Sadagura am fost despărţiţi de tata, Rohalschi Constantin, care… a murit în 1943, luna ianuarie, într-un lagăr din Republica Komi. Atunci nu bănuiam că ne despărţeam de el pentru totdeauna. După ce l-au luat pe tata de lîngă noi, am fost urcaţi într- un vagon de vite, în care se aflau bărbaţi, femei, copii, fete şi flăcăi… Drumul a fost lung şi foarte greu. Prin gări, unde se oprea trenul, o dată în zi ni se dădea mîncare şi apă. Primeam nişte hîlbe, aşa ca să nu murim de foame. Apa, însă, nu ajungea la toţi. Coşmarul acestui drum a durat cîteva săptămîni. În drum se întîmplau de toate: unii bătrîni mureau, unele femei năşteau… Cînd am ajuns la Omsk, în Siberia, toţi eram sleiţi de puteri. La Omsk, în gară, iarăşi am fost selectaţi.(…) Noi am nimerit la o fermă din raionul Marianovka… În acea vară am dormit cu toţii într-un grajd de viţei, în care păduchii şi ploşniţele ne mîncau de vii…”

Semnal

S e m n a l ă m caietele ATHANOR, o publicaţie a Fundaţiei „Gellu Naum”. Numărul 3 din acest an cuprinde, într-un volum elegant şi substanţial, texte dedicate lui Gellu Naum: unele evocatoare, „din prietenie”, semnate de Sanda Roşescu, Oana Lungescu, Sebastian Reichmann, Gheorghe Rasovszky, Florin Balotescu, Simona Po